Dangerous Devil (Z.M F.f)

Capitolul 5.

Deja trecuseră 20 de minute de când stau pe holul acesta nenorocit. Nervii mei erau la pământ și pentru prima data in ultimii ani aveam emoții.

Cecilia stătea calma pe scaun și aștepta liniștita având mâinile împreunate in poala pe când eu mă plimb pe aici ca un nebun.

Am citit din nou plăcuta de pe usa pe care scria ,,Doctor Bringwood". Nenorocitul de psiholog la care am acceptat sa vin. Trebuia sa vin ca sa poată veni și Cici, asta era clar. Nu aveam cum sa pierd aceasta ocazie. Ar fi fost stupid sa ii refuz condiția. O iubesc și o pun pe ea înaintea mea, adică ar fi fost nu numai stupid, dar si foarte egoist din partea mea dacă as fi refuzat-o.

-Zaynie, o sa ajungă, nu mai fi agitat, vocea calma a Ceciliei s-a auzit din spatele meu și m-am întors spre ea.

M-am așezat lângă ea jos, zâmbindu-i. Nu vreau sa o îngrijorez. Nici eu nu sunt îngrijorat, dar sunt nervos. De douăzeci de minute așteaptăm pe holul din clinica asta privată și parca zici ca e pustiu aici.

-Sigur ai pus programarea la 12 după-amiază?

-Nu Cici, am pus-o la miezul nopții, am spus ironic. Normal ca am pus-o la 12 după-amiază, am continuat de data asta pe un ton normal.

M-am uitat la ea și era stânjenită. Doamne, asta era ultimul lucru pe care as vrea sa îl fac, sa o agit și pe ea.

I-am luat mâna dreapta in a mea și am dus-o la buzele mele sărutândui-o. S-a uitat la mine cu ochii mari și i-am zâmbit. Mi-a zâmbit înapoi. Doamne o iubesc atât de mult.

-Te iubesc, i-am soptit, iar obrajii ei au prins imediat o culoare roșiatică. Nu am vrut sa mă răstesc la tine, i-am spus sărutându-i mâna din nou.

-Și e-, am așteptat cu sufletul la gura ca sa aud ceea ce avea sa spun. Aveam impresia ca voia sa îmi spună înapoi ca mă iubește.

Am realizat ce s-a întâmplat de nu a continuat atunci când aceasta mi-a dat drumul la mâna și s-a ridicat in picioare.

Dacă pana acum eram doar nervos, acum eram la un pas sa îmi ies complet din minți. Nenorocita de doctora, pentru ca aparent era femeie, nu și-a găsit alt moment decât tocmai acum sa apăra. De parca soarta nu ar vrea ca Cecilia sa îmi mărturisească dacă mă mai iubește sau pur și simplu dorea sa spună orice altceva.

-Va rog sa îmi scuzați întârzierea, dar traficul a fost infernal, scuza ei penibila a fost rostita când descuia usa cabinetului lângă care am așteptat cam 30 de minute.

-Nu este nimic doamna Bringwood, vocea intelegatoare a Ceciliei s-a făcut și ea auzita curând.

-Domnișoara, a corectat-o chicotind.

Vai ce sa zic, la cum era îmbrăcată, arată ca o panarama de fapt. Rochia roșie pe care așa zisa domnișoara o purta, era mult prea strâmtă pentru formele ei. Am mai analizat-o preț de câteva secunde după care am intrat in cabinet. După cum mă așteptam, interiorul era alb, la fel ca și holul pe care am așteptat, la fel ca ușile de pe întregul hol.

Cecilia s-a așezat pe fotoliul ce se afla pe vis-a-vis de biroul doamnei psiholog. Eu am ocupat scaunul de lângă, iar doamna Bringwood și-a ocupat locul predestinat.

-Deci sa înțeleg ca facem o terapie de cuplu?, aceasta a început direct luând un carnetel deschizându-l apoi luând un creion.

-Intr-un fel...

-Nu chiar...

Răspunsul meu și al Ceciliei a venit in același timp și ne-am privit. Aceasta era puțin stânjenită, dar i-am zâmbit încurajator.