A different story

Capitolul 17: Cine e?

Luke p.o.v

Ma trezesc de dimineata destul de devreme si vad ca in bratele mele blondina mea doarme linistita. I-am sarutatat parul si am mai stat sa o privesc inca vreo 5 minute, dupa a inceput sa se foiasca semn ca se trezeste.

Luke: 'Neata!' Ii spun eu incet pupand-o pe cap.

Abby: 'Cred ca o sa trebuiasca sa te muti aici!' Spune ea zambind si intorcandu-se pe burta ca sa ma poata privi in ochi.

Luke: 'Casa in care am fost ieri, este casa in care ai copilarit tu?'

Abby: 'Imh!' Imi spune ea lasandu-si capul inapoi pe pieptul meu.

Luke: 'Ce facem astazi?'

Abby: 'Trebuie sa va pregatesc pentru lupta!' Imi spune ea ridicandu-se. Sau incercand, pentru ca o trag de mana inapoi deasupra mea.

Luke: 'Nu primesc nimic?' Spun ranjind. Ma saruta si se da jos din pat. 'Vezi ca ma duc la mine sa ma schimb!' Spun eu si o pup pe obraz, dupa ce o ma dau jos din pat.

Am vazut-o intrand in baie si am coborata la mine in aparatament. Mi-am facut un dusi si rutina de dimineata si m-am schimbat intr-o pereche de pantaloni negri de trening care atarnau pe soldurile mele si un maiu negru simplu. Mi-am lasat parul ciufulit in jos si mi-am mai luat o seapca negra. M-am dat cu un parfum si am urcat inapoi. Am intrat fara sa bat si i-am gasit in sufragerie pe toti si pe Abby in mijloc cu o bucata de material in mana si niste carti. Avea ochii inchisi si vedeam cum si-a eliberat magia. Am vazut doar odata sa elibereze magia si parca nu era atat de evidenta. Ma apropii de ea si am incercat sa ma apropii, dar m-am lovit de un camp de forta care m-a aruncat pe jos. Am vazut-o facand niste semne ciudate cu mainile si dupa a rostit ceva de neinteles, dupa care si-a revenit si m-am aruncat la propriu pe ea.

Abby: 'Nu am patit nimic sa stii. Doar am aflat cine este fantomita noastra, sau ma rog ceva de ea.' Spune mandra de realizarea lui

Luke: 'Pai, pitic, nu ne spui si noua?'

Abby: 'Sa rad un pic cat va las sa fierbeti sau sa va spun si sa nu mai fie nimic amuzant!'

Jess: 'Ne spui acum! Nu te mai lungi atat!'

Abby: 'Nu am chef!'

Luke: 'Celalat nume al tau e Hope, care inseamna speranta, deci ne spui cine e ca sa putem sa il capacim.'

Abby: 'Tu de unde stii de asta?'

Jess: 'Pe el il cheama si Robert, deci daca vrei sa il enervezi poti sa ii spui asa!'

Abby: 'Auzi, Roby! Bine de stiut! Merci, Jess! Dar eu tot nu m-am prins. Ori ma urasti, ori imi esti prietena.'

Jess: 'Nici una, nici alta! Cred ca e ceva pe la mijloc!'

Abby: 'Ok! Deci cel care ne-a urmarit, sau ma rog cei care ne-au urmarit sunt ei bine de la noi din liceu. Pe unul il cheama Percy Jeferson si pe cealalta Carter Jonson.'

Cass: 'Carter e cu mine si cu Em in clasa. Traieste doar cu tatal ei, mama ei i-a parasint cand era foarte mica. Sau cel putin asta am auzit.' Spune ea si Abby zambesc ca o maniaca.

Em: 'E foarte retasa. Stiu ca sta tot timpul cu o alta fata. Cum o chema?'

Jess: 'Melodi?'

Em: 'Exact!'

Cal: 'Si Percy e la fel, doar ca el sta singur. Mama lui a murit anul trecut. E in grupul retrasilor.'

Mike: 'Cel ce mananca tot timpul afara in parculet.'

Ash: 'El parca ar fi seful lor totusi.'

Luke: 'De ce ranjesti asa?'

Abby: 'Pentru ca am descoperit ca ei sunt mai destepti decat voi.'

Luke: 'Cum?'

Abby: 'Pun pariu ca fiecare are cate un tatoaj ciudat pe care incerca sa il ascunda!'

Luke: 'Da! Percy are o chestie daia de triton pe brat.' Ok, ce a patit?

Abby: 'Va explic maine la scoala. Acum trebuie sa gasesc vampirul grupului si sa ma duc la munca. Ne vedem maine.' Spune si ma pupa pe obraz plecand. Asta a fost ciudat.

♡♥♡♥♡♥♡♥♡♥♡♥♡

Va multumesc pentru cele o mie de vizualoza si pentru ca am facut atatea m-am gandit sa ma chinui putin si sa mai pun un capitol nou. Nu stiu cat de interesant este, dar sper sa va placa!

:*