A different story

Capitolul 27: Balaceala

Abby p.o.v

Ma trezesc atat de bine dispusa. Deschid ochii si dau de un Luke ciufulit care statea si ma privea.

Luke: 'Buna diminatea, Hope!'

Abby: 'Nu imi mai spune asa!'

Luke: 'De ce? Mie imi place!' Spune zambind.

Abby: 'Cand eram mica, toata... ma rog aprope toata lumea spunea ca parintii mei au gresit cand mi-au pus numele asta. Hope! Speranta!'

Luke: 'De ce?'

Abby: 'Pentru ca enervam pe toata lumea, Pentru ca jucam pe toata lumea pe degete, ca nu voi ajunge nicioadata undeva, decat datorita banilor lui tati si numelui lor!' Spun si il imbratisez strans. 'Dupa... accident. Toti au zis ca am ramas in viata degeaba. Irosesc aerul. Dar am invatat sa lupt, privind la cum se antrenau cei din agentie. Am invatat tot ce am putut din carti si am plecat in prima misiune fara ca nimeni sa stie. Pe cont propriu. Dar datele misiuni in care am plecat eu s-au decalat, asa ca m-am intalnit cu grupul exact cu 5 minute inainte de a intra. Si am intrat. Fara sa ma gandesc ce fac. Am fost scoasa afara de unul dintre agentii care venisera in misiune. El m-a luat la el si m-a invatat sa lupt cum trebuie. Cand a vazut cate lucrul invatasem doar privind si citind, a vorbit cu Faye. Si de atunci am primit propria echipa.'

Luke: 'Nu stiam ca ai o echipa.'

Abby: 'Nu mai am! Am invatat o groaza de lucruri, perfectionandu-mi tehnica si informatiile si invatand. La 14 ani am avut o misiune. Am intrat si stiu doar ca am declansat o bomba. Am fost in coma cred ca vreo 2 luni, dupa care am aflat ca echipa mea murise. Nu au supravietuit. De atunci nu am mai avut echipa. Eram cu toti si cu nimeni. Am pastrat distanta fata de toata lumea! Si am realizat ca parintii mei chiar au gresit in privinta numelui, oarecum. Am fost speranta la moarte pentru toata lumea!' Spun trista tragandu-mi nasul, deoarece incepusem sa plang.

Luke: 'Nu plange! esti mai frumoasa cand zambesti!' Spune eu zambind usor la afirmatia lui. 'Nu cred ca parintii tai au gresit in privinta numelui. Hope! Speranta! Tu ai fost speranta tuturor la o viata mai buna. Din cate mi-a povestit Dylen asta reiese! Si si pentru mine ai fost o speranta ca nu sunt chiar atat de idiot pe cat credeam. Tu ii faci pe oameni sa spere si nici macar nu iti dai seama! Esti speciala Abby! Si o sa ti-o repet pana iti intra in cap!' Spune strangandu-ma in brate. 

Cass: 'Hei! Veniti la masa?' Tipa ea dand buzna in cort.

Luke: 'Venim acum!' Raspunde el si in locul meu. 'Te las sa te schimbi. Ma duc sa prind mancare!'

Abby: 'Bine!' Spun zambind, el pupandu-ma pe crestet. 

M-a schimb in aceleasi haine cu care am venit ieri, dupa care imi pieptan parul si mi-l prind intr-un coc dezordonat. Ies din cort si ma duc la ceilalti. I-au farfuria pe care mi-o intinde Luke, pe care se afla doua senvisuri si ma asez langa el.  Mananc cele doua senvisuri si imi las capul pe umarul lui.

Cass: 'Ce facem azi?'

Ash: 'Trebuie sa strangem lemne de foc, pentru ca nu cred ca vrea careva la nopate sa se duca.'

Mike: 'Ma duc eu! Jess, vii cu mine?'

Jess: 'Acum!' Spune ridicandu-se de pe busteanul pe care stateau si ducandu-se in padure, pana ii pierdem din vedere.

Luke: 'Mergi cu mine sa ne plimbam?'

Abby: 'Da! Hai!' Spun eu ridicandu-ma odata cu el. Am pornit spre padure, el prinzandu-mi mana. Aveam o mna asa de mica pe langa a lui.

Luke: 'Sper sa nu uitam drumul inapoi spre tabara!' Glumeste el.

Abby: 'Nu cred!'

Am mers minute bune pe jos pana am dat de un lac superb.  

Abby: 'Waw! Ce frumos e locul asta!'

Luke: 'Nu stiam ca o sa dam peste o asemenea cascada. Hai sa facem o baie!' Zambeste catre mine.

Abby: 'Ce? Nu avem costume de baie!'

Luke: 'Nu ne trebuie!' Spune dezbracandu-se si ladndu-si hainele pe pamant.

Abby: 'Ce? Nu!'

Luke: 'Haide!' Spune fugind in apa, eu razand de el. 'Haide!'

Abby: 'Nu!' Spune si face fata de cateluisi. 'Bine bine, vin!'

Luke: 'Yes!' Spune fericit.

Abby: 'Intoarcete!' Ii spun seriasa.

Luke: 'Ce? De ce?'

Abby: 'Ca sa ma dezbrac!' Spun si el se intoarce cu spatele la mine. 

Imi dau jos pantalonii si maieul si intru in apa. Ma uit dintr-o parte in alta, dar nu imi vad blondul. Il strig, dar nimic. Simt cum ceva ma prinde de picor si alunec cu capul in apa. Cand ies la suprafata dau de Luke care redea de mine. Il stopesc si asa incepe bataia noatrsa cu apa. Ne-am mai jucat putin, dupa care am iesit si ne-am imbracat, pornind inapoi spre tabara. Ma duc in cort si ma schimb cu haine curate, dupa care ies si ma duc la ceilalti sa mananc si eu.