A different story

Capitolul 25: Impacare sau nu?

Luke p.o.v

Eram in apartament cu Calum care venise sa vada daca mai respir. Nu am mai iesit din apartament de cand m-am certat cu ea. Am mai mers decat la scoala, fiind tarat de baieti pana acolo si de la o ora la alta.

In fine nervos dupa discutia cu scumpul si minunatul chinez, care nu a stiut decat sa imi aminteasca ca e numai vina mea, am luat prima sticla de bautura pe care o aveam in casa si am inceput sa o golesc. Cand am ajuns pe la a 3-a sticla, habar nu am cum am reusit sa ma ridic si sa merg. Nu vedeam si habar nu am ce am de gand sa fac, stiu doar ca mintea mi s-a blocat la ea.

Abby p.o.v

Ma trezesc din frumosul meu vis, care nu mai vis nu era din cauza cuiva care tot imi lovea usa apartamentului. Cred ca vroia sa mi-o darame, altfel nu imi dau seama de ce la ora 2 noaptea poate sa imi bubuie usa atat de tare. Am iesit din dormitor si cum eram imbracat intr-o pereche de pantaloni largi de trening si unmaieu negru, am deschis usa fara sa ma uit pe vizor. Mare greseala! In fata mea a aparut blondul enervant cu ochi albastrii, care din pacate nu imi este indeferent. Era mort de beat. Am incercat sa il ridic de jos si spre surprinderea mea dupa o jumatate de ora de rugaminti, am reusit sa il ridic si sa il duc in dormitor. L-am trantit pe pat si am incercat sa il fac sa adoarma, dar tot isi cerea scuze si devenea enervant.

Luke: 'Te rog iartama!'

Abby: 'Culcate, Luke!'

Luke: 'Nu pana nu o sa dormi cu mine! Nu ma culc!'

Abby: 'Lucas!'

Luke: 'Niciun Lucas! Nu dorm pana pitica mea nu dorme cu mine si nu ma iarta!' Spune el si se ridica in fund. Incerc sa ies din camera, dar se ridica si el, incercand sa ma urmeze, dar face cunostinta cu podeaua. Daca nu eram enervata, obosita si stresata, pun pariu ca acum as fi ras cu lacrimi.

Pana la urma l-am ridicat de pe jos si m-am asezat in pat, langa el. Recunosc, imi era dorm sa dorm linistita in bratele lui si sa nu mai am cosmaruri. Si-a strecurat un brat subcapul meu si unul in jurul taliei mele, tragandu-ma mai aproape de el.

Luke: 'Habar, nu stii cat te iubesc!' Spune, mie dandu-mi lacrimile. Nu e singurul caruia ii e greu, daca asta crede. Pana la urama am adormind, plangand silentios.

Dimineata

Luke .p.o.v

Ma trezesc cu o durere de cap de zile mari. Incerc sa imi duc mainile la cap, dar sunt capturate intr-o imbratisare destul de puternica. Ma intorc speriat, dar dau de ingerasul meu, care se pare ca doarme linistita in bratele mele. Mi-a fost atat de dor de imaginea asta. M-a las usor inapoi pe pat si o strang mai tare langa mine, fiindu-mi teama ca e doar un vis si ea va disparea. Scap un suspin in parul ei si imi strang ochii pentru a nu plange. Am mai stat asa incercand sa plang cat mai silentios inca vreo jumatate de ora, pana ea a inceput sa se zvarcoleasca, semn ca se va trezi. Deschide calma ochii si inceraca sa se dea jos din pat fara sa ma priveasca.

Luke: 'De ce nu vrei sa ma crezi ca nu a fost vina mea? De ce vrei sa fugi de mine?' Spun cu disperare si tristete. Atunci s-a intors cu fata la mine si am putut sa ii vad ochii. Oricat ar fi incercat sa-si ascunda sentimentele prin fapte, ochii o cam dadeau de gol. Si acum puteam sa vad doar durere si enervare.

Abby: 'Crezi ca doar tie iti e greu? Crezi ca mie nu imi e greu sa ma prefac suparata ca sa te pot tine la distanta? Ca nu imi e greu ca de fiecara data dupa ce sunt praf sa trebuiasca sa continui? Sa imi bandajez inima dinnou si din nou si din nou si sa nu ii dau nici macar un moment de respiro? Zii!' Tipa la mine si cand isi da seama ce a zis se uita vinovata la mine, muscandu-si buza.

Luke: 'Ce ai zis mai devreme?' Spun de data asta eu fiind cel nervos.

Abby: 'Nimic!' Spune oftand si incercand sa se ridice din pat, dar bratul meu ii inconjoara talia mai repede. Eram amandoi in picioare, unul in fata celuilalt.

Luke: 'Abygaild! Repeta ce ai zis mai devrem despre prefacut!' Spun scapand si un marait la ea.

Abby: 'Nu am zis nimic!' Spune uitandu-se in alta parte, dar nu la mine.

Luke: 'De ce te prefaci suparata pe mine?' Zic prinzandu-i barbia si ridicandu-i fata pentru a o putea privi in ochii.

Abby: 'Nu am zis asta!' Riposteaza ea incercand sa se elibereze, dar o tin prea bine pentru a fugi.

Luke: 'Nu te las sa pleci de aici pana scuipi tot!' O amenint eu.

Abby: 'Si daca nu vreau sa...' Nu apuca sa isi termine propozitia ca o sarut apasat. Eram un pic suparat si vroieam sa aflu de ce a facut asta.

Luke: 'Intreb din nou. De ce ai facut asta?'

Abby: 'Pentru ca daca nu o faceam erai in pericol!' Spune lasandu-si privirea in jos.

Luke: 'Si de ce ma rog?'

Abby: 'O sa incerce sa te raneasca pe tine ca sa ajunga la mine. Tu nu intelegi? Vor sa ma distruga si nu pot altfel decat prin persoanelele la care tin, iar voi sunteti singurii care s-au apropiat de mine!' Spune suparata. Ii iau fata intre palmele mele si o privesc in ochii.

Luke: 'Pot sa imi faca ce vor, atata timp cat tu esti cu mine sunt sigur ca nu voi pati nimic!'

Abby: 'Luke, te iubesc, dar vreau ca pentru o vreme sa para ca nu mai suntem impreuna! Poate asa voi reusi sa va tin in siguranta!'

Luke: 'OK! Asta inseamna ca nu iesim, dar atata timp cat suntem inauntru ei nu ne pot veada, nu?' Spun ranjind, ea chicotind.

Abby: 'O sa fie greu!' Spune ea un pic trista. Ii sarut varful nasului si ranjesc.

Luke: 'O sa fie greu, dar nu imposibil, nu?'

Abby: 'Imi pare rau!' Am luat-o in brate si m-am trantit inapoi in pat zambind.

Luke: 'Deci... Mergem in padure?'

Abby: 'Maine? Fii sigur!'

Luke: 'Te iubesc!' Ii spun pupand-o pe frunte. 'Deci... daca nu putem iesi, atunci trebuie sa amanam intalnirea, nu?'

Abby: 'Din pacate pentru un moment, da!' Spune trista, stand cu capul pe pieptul meu.

Luke: 'Stii ceva? Cred ca trebuie sa fac si eu un dus! Put!' Zic ridicandu-ma din pat si ducandu-ma in baie. Ma dezbrac si ma bag sub dus.

***

Dupa 30 de minute cat am stat sub dus, am iesit si mi-am facut toate tabieturile diminetii. M-am imbracat cu o pereche de pantaloni de trening gri, care au ramas aici si un maieu negru. Am intrat in bucatarie si m-am dus in spatele lui Abby. I-am pus mainile la ochii si am intrebat:

Luke: 'Cine e?' Dupa ce am spus asta, ea a chicotit.

Abby: 'Robert?' Spune amuzata, luand-o in brate pe la spate.

Luke: 'Nu imi mai spune asa Hope!'

Abby: 'Hei!'

Luke: 'De acum asa iti spun! Hope, speranta! Dragut nume!' Spun zambind.

Abby: 'Am facut clatite!'

Luke: 'Mi-a fost dor de clatitele tale!' Spun asezandu-ma la masa si apucandu-ma sa mananc. Dupa ce am terminat de mancat, mi-am pus farfuria in chiuveta si m-am aplecat sa o pup pe obraz. 'Ma duc sa imi fac bagajul pentru padure. La 11 plecam si e deja 9!'

Abby: 'S-a facut 9? Ce repede trece timpul!' Spune eu pupand-o pe obraz.

Luke: 'La 10:30 sunt la tine!' Ii spun ducandu-ma spre usa. M-am incaltat cu papuci de ieri si am coborat la mine in apartament, unde mi-am impachetat cateva haine mai groase pentru iesirea noastra in natura. Mi-am luat sacul de dormit si cortul. Nu cred ca mai am nevoie de ceva, asa ca in timpul ramas fac curat in apartament.