A different story

Capitolul 37: MOARE

Abby P.O.V

Ben imi plimba o lanterna prin fata ochilor dupa care imi face toate testele sa vada daca sunt bine.

Ben: 'Nu o sa te mint a fost o minune ca te-ai trezit. Ai grija Abby, si vorbesc foarte serios de data asta.'

Abby: 'Ok, dar acum poti sa il trimiti pe Luke, te rog?'

Ben: 'Sigur!' Spune iesind pe usa.

Nu trec nici cinci secunde ca pe usa intra Luke emotionat. Vine langa patul meu si ma pupa pe frunte, lundu-mi mana intra lui. Vreau sa ma dau mai incolo, dar el ma prinde inainte de a face asta.

Luke: 'Stai cuminte!'

Abby: 'Dar eu vreau sa stai langa mine!' Spun cu voce de copil mic. Se aseaza pe o bucatica de pat cu fata la mine si isi trece mana prin parul meu.

Luke: 'Te iubesc si nu stiu ce am facut sa te merit, dar stiu ca fara tine nu as rezista.' imi spune si vad cateva lacrimi scurgandu-i-se pe obraz.

Abby: 'Imi pare rau!' Spun eu dandu-mi seama ca din cauza mea plange si a suferit. Atunci mie imi du si mie lacrimile.

Luke: 'Nu a fost vina ta! Te rog sa nu te invinovatesti pentru asta, da?' Imi spune mangaindu-mi obrazul zambindu-mi. Eu totusi ma dau mai incolo si el se aseaza langa mine, luandu-ma in brate. Mi-am lasat capul pe pieptul lui si zambit fiind multumita. Pentru cateva secunde aici vreau si ma simt ca o persoana normala. Ma pupa pe crestet si exact atunci intra toata gasca cu Faye si Simon.

Toti: 'Hei! Habar nu ai cat de fericiti suntem ca ti-ai revenit!' Spun toti in cor dupa care incep sa vorbeasca toti unii peste altii.

Incepe sa ma doara capul asa ca incerc sa ma ascund in bratele lui Luke. El incepe si rade de mine, dupa care spune destul de tare ca sa se auda.

Luke: 'Mai usor! Imi speriati Iubita!'

Abby: 'Nu m-am speriat, doar ca vorbesc prea tare si ma doare capul.' Ii soptesc la ureche, el inepand sa rada mai tare. In acel moment se face liniste pentru cateva secunde ddupa care incepe din nou suvoiul de cuvinte. 'Putesti mai incet si pe rand. Ma doare capul!' Spun eu cu voce de ingeras.

Faye: 'Tu vrei sa iti dau doua palme? Ti-am spus sa ai grija! Eu...'

Abby: 'Stiati ca parintii mei sunt in viata?' Spun eu de data asta uitandu-ma la ei doi cu o mina indiferenta.

Simon: 'Noi... Noi nu... am... stiut!' Spune si nu-i de bine pentru ca se balbaie.

Ma ridic in fund si vreau sa incerc sa ma ridic din pat dar o mana se incolaceste in jurul meu.

Luke: 'Nu te las sa te ridici din pat! O sa cazi.' Spune el simtindu-se un pic de marait in voce lui. Nu il ascul si reusesc sa ma ridic. Aproape cad, dar ma prind rapid de pat iar Luke se ridica inconjurandpatul si venind langa mine prinzandu-ma de mijloc, dar eram prea furioasa.

Abby: 'Ati stiut! Si nu mi-ati spus nimic! M-ati last sa cred ca au murit din vina mea!' Spun incercand sa ma apropii dar nu eram sigura pe propiile picioare asa ca nu stiu cat de bine se vede furia mea.

Faye: 'A trebuit sa avem grija de tine. Sa te protejam, asa ca nu e vina noastra.'

Abby: 'M-ati mintit! Stii cat de mult m-am invinovatit? Nu puteam sa dorm nopti la rand! Si voi... voi ati stiut si nu ati spus nimic.' Spun suparata si ranita ca am fost mintita de propria familie. Luke reuseste sa ma tina bine pentru ca eu am niste picioare din gelatina.

Simon: 'Daca ti-am fi spus t-ai fi dus dupa ei si nu erai pregatita. Ai fi murit in urmatoarea secunda. Uitete la tine ai 17 ani si e a 4 oara cand ajungi in coma!' Spune si el furios. O trasatura interesanta de familie e ca ne enervam foarte repede si spunem multe chesti care ne ranesc. Si suntem incapatanati, foarte foarte incapatanati.

Abby: 'Nu te contrazic, daca asta astepti!' Spune cand vede ca se lasa linistea. 'Dar cred ca avem dreptul sa stiu asta!'

Simon: 'Cred ca aveai si dreptul sa traiesti si sa te duci sa ii aduci inapoi nu sa te duci sa mori pe acolo! Sa ii faci sa isi piearda si ultima speranta.'

Abby: 'Si totusi...I-am vazut cand au fost impuscati. Stiu cand au venit medici. Cum au disparut, daca atunci erau acolo?'

Simon: 'Nu stiu sa iti raspund. Si noi ne intrebam asta de multe ori.' Atunci o idee imi apare in minte ca un fulger.

Luke: 'Ce idee ti-a mai venit?' Spune el oftand.

Abby: 'De unde stii ca mi-a venit o idee? Esti cumva medium si eu nu stiu?'

Luke: 'Iti stralucesc ochii si zambesti ca o nebuna.' Spune zambind calm.

Abby: 'Am o idee. Dar pentru asta va trebui sa mor.' Spun avand un zambet atotcunoscator.