Iubind un medic

Prolog

                                                      PRIMA PARTE 

                                               Perspectiva lui Adele Sharon.       

Deși voiam asta de când aveam 3 ani, acum frica îmi stăpânea corpul. M-am trezit devreme, căutându-mi haine. Cămașa mea albă era perfectă pentru ziua asta. M-am machiat, deși nu îmi stătea în fire, mascându-mi oboseala de sub ochi. Aveau să vină multe nopți nedormite de acum, multe teste, multe întrebări. 
Știam foarte bine fișele pe care le-am făcut, chinuindu-mă să le termin la timp. Am ieșit pe ușă, împiedicându-mă. Era 23 iulie. Soarele strălucea deasupra mea, stând nestingherit pe cerul de un albastru divin. O zi de vară obișnuită. M-am îndreptat grăbită spre mașina neagră din fața casei, deschizând portiera mică. Mi-am aruncat geanta pe scaunul din dreapta învârtind cheia în contact. Am pornit în trombă înspre Clinica de urgențe Sfântul Laurențiu. 
Îmi tremurau mâinile pe volan înaintând cu fiecare kilometru. Fără să îmi dau seama am oprit în parcarea din fața clinici. Ajunsesem. Am ieșit din mașină aproape împiedicându-mă de trotuar. Aveam palmele transpirate, iar gâtul mă ustura groaznic. 
- E timpul să-mi îndeplinesc visul, mi-am spus privind spre intrare.
Pășeam încet, numărându-mi parcă fiecare pas. Respiram greu, iar sângele îmi făcea inima să o ia la goană. Holurile miroseau a analgezice și a cearceafuri curate. Medici se prelungeau în fața mea, învârtindu-se de la un birou la altul. Știam foarte bine că al treilea birou de la intrare era al lui Dr. Mercer. Am înaintat strângându-mi portofoliul în mână. Am privit prin ușa din sticlă zărind o femeie scundă cu părul roșcat, ondulat curgând pe umeri. Stătea jos la birou, scriind ceva într-un carnețel. 
Și-a ridicat capul, iar privirile noastre sau intercalat. A zâmbit, privindu-mă cu ochii ei ca două mărgele mici. S-a ridicat, pășind grăbită spre mine. A deschis ușa, lăsând un aer rece să-mi străpungă corpul. Am tresărit. 
- Tu trebuie să fi Adele Sharon. Mi-a întins mâna zâmbind. Eu sunt Jessica Mercer. Îmi pare bine să te cunosc. 
I-am strâns mâna zâmbind și am intrat în biroul său. Era mare, plin de diplome și dosare aranjate ordonat. Cele două ferestre imense din spatele biroului plin de hârtii, făcea camera să fie aproape insuportabil de luminoasă. A tăcut, privindu-mi foile.
- Impresionant, ai doar 26 de ani și ai atât de multe diplome. 
I-am zâmbit, rotindu-mi inelul de pe deget. Am așteptat aproape 5 minute până vocea ei a spart tăcerea dintre noi. 
- Da, s-a ridicat de pe scaun privindu-mă. Bine ai venit în echipa spitalului.
M-am ridicat, strigându-i iar mâna. 
- Vă mulțumesc. 
- Vei face parte din echipa doctorului House. E cel mai bun din clinică și se pare că și tu ești una dintre elite. Sper să salvăm cât mai multe vieți, împreună. 
Am privit-o. Probabil aveam fața unui copil care primește ce și-a dorit în dimineața de Crăciun. Frica a dispărut, corpul meu fiind inundat de fericire.