Iubind un medic

N-am renunțat niciodată

        Nu pot să explic dorința nestăvilită de a o săruta. Aflată la doar câțiva centimetri de mine, lipind-și obrazul de al meu simțeam că ard, că iau foc. Nu mă puteam concentra și nu mai vedeam absolut nimic. Îmi doream atât de mult să-i privesc ochii și să rămân acolo, să văd doar ce se oglindește în ei. Să mă văd pe mine. S-a îndepărtat, pășind lent către bucătărie. Nu mai eram capabil să cânt ceva, așa că m-am ridicat de la pian, plimbându-mă prin cameră. 

        Am privit-o când s-a întors cu două pahare. Mi- a făcut semn spre canapea cât ea s-a așezat comod, luând sticla de băutură de pe masă. M-am așezat lângă ea privind-o. A umplut paharele pe jumătate și mi-a înmânat unul. Am rămas așa câteva momente, privindu-ne în ochi și atingându-ne degetele pe paharul rece. A zâmbit și a privit în jos, luând la rândul ei paharul de pe masă. 

-Ce cauți aici? Am întrebat-o dintr-o răsuflare. 

        Nu mi-a răspuns, continuând să bea din paharul ei. Am făcut același lucru. Și-a scos un pachet de țigări din geantă și a întrebat politicoasă

-Vrei? 

        Mi-a întins pachetul și am luat la rândul meu o țigară albă. Mi-am pus-o între buze, așteptând să-mi înmâneze și bricheta.  A tras un prim fum și l-a privit cum iese ușor din gura ei. Era atât de fascinantă. Am tras din țigara mea, la rându-mi, fără să simt absolut nimic.  Încercând să o mai întreb odată ce faci aici, m-a oprit privindu-mă și zâmbind. Era atât de frumoasă, era atât de frumoasă acum. 

-Nu e tocmai cea mai frumoasă zi de naștere, nu? Îmi pare rău, mi-a spus privindu-mă melancolică. 

-Pentru ce? Am întrebat-o interesat. 

-Pentru mai multe lucruri, sincer, dar momentan, aș spune pentru că nu am reușit să-ți aduc un cadou mai bun. 

        Am zâmbit, dându-i de înțeles că ea era cel mai bun cadou pe ziua de astăzi. Văzând-o nelămurită, am privit-o în ochii și i-am spus încet

-Tu ești cel mai bun cadou, Adele. 

        A zâmbit privind către sticla de băutură de pe masă. Se juca încet cu paharul în timp ce țigara mai avea puțin și-i ardea degetele. 

-Încă minți frumos. Ce s-a întâmplat cu tine, House? De ce l-ai trimis pe Robert după mine? 

        Am tăcut, neștiind că să-i răspund.

-Nu am fost cu el, dacă asta te întrebai. Inițial am vrut, apoi m-am răzgândit repede și am pornit mașina către tine. A răsuflat greoi și m-a privit. 

-De când bei și de ce o faci? Iar țigările, de ce fumezi, Adele? Am întrebat-o privind către pahar și către țigara pe care tocmai a stins-o. 

-E doar o distragere, nu știam ce să fac. Chiar și acum mă distrag din a te săruta, să știi. 

        A râs, dar eu nu am reușit să o fac. Și-a întors privirea către mine, făcându-mă să mă apropii de ea. 

-Și crezi că te vor mai distrage pentru mult timp? Am întrebat-o simțindu-i respirația pe fața mea. 

        M-am aplecat către ea, rămânând pentru câteva minute lipit cu fruntea de fruntea ei, simțind respirația cu aromă de tutun și whisky.  M-am întins brațul către fața ei, jucându-mă cu părul. Am simțit un puls răsunător atunci când buzele noastre s-au atins. Am sărutat-o cu o plăcere exaltantă ce mă făcea ușor să cred că îmi fusese mult prea dor de ea. Nu a dat înapoi, m-a îmbrățișat, aruncându-și brațele în jurul mijlocului meu. Simțeam că mă arde și că toată existența mea se afla în mâinile ei.