Iubind un medic

Neașteptat

 Probabil nu băusem atât mult de ceva vreme. Cam de prin facultate, odată cu țigările care le fumam zilnic. De ce spun de țigări? Pentru că sunt beată. Era aproape unu noaptea când am închinat și ultimul pahar de vin, și ultima sticlă. Aveam vaga impresie că Sam voia să-mi dea de băut, credea că mă simt bine. În nici un  caz, totul nu era așa. Tot ce simțeam eu era dispreț față de House. De ce? Habar nu am. M-am ridicat de pe scaun, șușotind un mic „Merg la baie” pentru Sam, care încerca să-și ia sacoul de pe scaun, înjurând în barbă. M-am împiedicat de două ori, călcând strâmb. Pantofii mei erau praf, iar picioarele îmi tremurau în ultimul hal. Ocolind o femeie blondă și slabă, am intrat în baie, trântind ușa în urma mea. Mi-am pus telefonul, care, spre surprinderea mea îmi era în mână, pe marginea chiuvetei, privindu-mi fața. Eram groaznic de nearanjată, părul meu transformându-se într-o adevărată claie de fân. 

Mi-am trecut mâna prin el, încercând să-l descâlcesc cu degetele. M-am strâmbat la oglindă, și m-am clătinat înainte și înapoi, rezemată de perete. Mi-am lipit spatele de faianță și m-am lăsat pe genunchi, cu capul în mâini. Se pare că treceam prin faza plânsului din nu știu ce motiv. O, stai, eu aveam un motiv. Mă gândeam la House. De ce? Dumnezeu știe. Mă înecam efectiv în propriile suspine, privind rarele corpuri umane care intrau și ieșeau din baie. Mi-am trântit telefonul de podea, scoțându-i bateria. Am încercat să-i pun capacul la loc, ridicându-mă în același timp. N-a fost o idee prea bună. Am alunecat, lovindu-mă îngrozitor de tare la cap. Simțeam cum camera se rotea cu tot cu mine, iar sângele se îngroșase deasupra tâmplelor mele. 

Nu știu exact cum, dar am ieșit din baie fără să-mi rup vreun toc, sau să leșin pe undeva pe acolo. Sam era încă la masă, butonându-și telefonul nervos. 

- Ce faci? l-am întrebat așezându-mă la masă. 

- Presupun că...ăă... nu pot să conduc, sau mai rău, să conduci în starea asta. Tocmai am comandat un taxi. 

M-a privit zâmbind, și mi-a luat mâna dreaptă în palmele lui, strângând-o ușor. L-am privit tăcută, aproape cu ochii scoși din orbite. Era cald, asta era tot ce puteam sesiza. Mi-am rotit privirea în restaurant, era aproape gol. Nu a durat mult, și mi-am tras mâna dintre ale lui și m-am ridicat încet de pe scaun. 

- Este frig afară, să știi, mai bine ia sacoul meu pe tine, te va ajuta, a spus el privindu-mă. 

A ocolit masa, și două scaune alăturate acesteia pentru a-mi întinde sacoul. Am scuturat din cap, iar el nu s-a sinchisit să mă observe, punând sacoul mult prea mare, pe umerii mei. Susținându-mă de brațul său, mi-am târât picioarele până afară, unde un taxi galben ne aștepta. Sam mi-a deschis portiera și m-a ajutat să intru în mașină, aproape ridicându-mă în brațe. Chiar nu știam că sunt atât de ușoară.

Aproape am adormit cu capul pe umărul lui, muzica de proastă calitate care se auzea în surdină, făcându-mă să-mi dau ochii peste cap de mai multe ori. Mirosea încă a parfumul de la începutul serii, predominant în gulerul său alb. Am zâmbit și mi-am ridicat capul când mi-a atins ușor părul cu buzele. 

-Noi ce facem, de fapt, aici? am întrebat eu râzând. 

Nu mi-a răspuns. Am închis ochii și mi-am lăsat capul pe spate. I-am deschis instantaneu când am simțit căldura unei răsuflări deasupra mea. Sam și-a lăsat încet buzele peste ale mele, sărutându-mă încet și moale. Aproape am icnit, căutând să-l dau de pe mine. S-a retras, privindu-mă neîncrezător și trecându-și limba peste buze. 

-Scuze, n-am vrut să pară atât de ciudat... ăăă... de nepotrivit pentru acum. 

Am privit pe geam, simțind cum stomacul meu se golea încetul cu încetul. Simțeam că plutesc de pe scaunul ăla murdar. Sam mă tocmai mă sărutase. Trebuia să mă aștept la asta, nu? Sunt chiar atât de proastă încât să nu-mi dau seama că se va ajunge la asta dacă ies cu el? Mă doare capul. Stelele se reflectau pe geamurile taxiului, iar eu încercam să le număr ca un copil mic. 

Timpul trecea, iar taxiul nu înainta câtuși de puțin. Stătea într-o coadă imensă și aștepta. 

-Cred că e un accident puțin mai încolo, a spus șoferul rotindu-și privirea spre noi. 

L-am privit pe Sam și am deschis încet gura pentru ai vorbii. Mi-a luat-o înainte, intuind și ce voiam să spun. 

-Nu putem să mergem, Adele. Tu ai băut, nici eu nu sunt foarte treaz, nu putem să facem nimic. Plus de toate, nici nu avem o trusă medicală la noi. 

-Dar trebuie să mergem, Sam. Putem ajuta, suntem medici. 

Am deschis portiera și mi-am pus piciorul pe asfalt, ignorând strigătele lui Sam și ale șoferului. Văzând că mă clatin destul de bine cu pantofii, mi i-am dat jos, mergând desculță pe șoseaua rece. Sam a rămas în urma mea, plătindu-i șoferului cursa până acolo, spunându-i probabil să ne aștepte. 

Am pornit vijelioasă spre locul în care erau deja adunați destui de mulți oameni încât să-ți dai seama că se întâmplase ceva. M-am strecurat printre ei, privind stupefiată spre motocicleta aproape distrusă. Nu ajunseseră nici o ambulanță încă, iar tot ce se auzea în jur era zumzetul de voci ale oamenilor care se îngrijorau. M-am apropiat de bărbatul care stătea întins la câțiva metri de motocicletă, privindu-i rana de pe braț. Am ignorat strigătele oamenilor din spatele meu, întorcându-mă doar când i-am auzit vocea lui Sam, chemându-mă. 

M-am aplecat deasupra bărbatului, căutând să-i mut poziția cât de puțin posibil. Sam s-a așezat lângă mine, aducând cu el o trusă de prim ajutor, găsită în taxi, cel mai probabil. În timp ce Sam îi bandaja mâna din care curgea necontenit un sânge închis la culoare, eu i-am ridicat capul de jos, încercând să-i scot casca. 

Am simțit cum stomacul mi se zbătea îngrozitor, iar un cub de gheață mi s-a prelins pe spate. Vântul îmi sufla în par, biciuindu-mi fața. Am scăpat casca din mâini, iar sunetul el l-a făcut pe Sam să-și întoarcă privirea spre mine. S-a oprit, privind cu ochii scoși din orbite înspre mine. Îmi tremurau mâinile, starea de beție îmi trecuseră instantaneu, iar picioarele îmi erau legate de pământ. Am simțit cum mi se umezeau ochii, iar buzele îmi tremurau un nume. Am țipat, ascuțit și pronunțat, până ce sunetul s-a risipit în spatele mulțimii de oameni. Ochii mei se scăldau în lacrimi. Mi-am pus mâna pe fruntea lui, rece ca o zi de iarnă, și am murmurat încet, cât pentru mine:

-House...

Mi-am lăsat capul în jos, începând să plâng cu suspine ce mă copleșeau și mă înecau cu totul.

Mă scuzați pentru întârziere. Aștept multitudinea vostră de păreri, sper, vă rog chiar :* Vreau să știu ce părere aveți de cartea mea tâmpită.