Iubind un medic

Prieteni și motociclete

Se făcuse aproape șapte când am decis și noi să ne ridicăm de pe canapeaua aia. Confortul din brațele lui House îmi trăda dorința de a rămâne așa toată ziua, dar din nefericire, nu era posibil. Trebuia să ajungem la spital până la 8. 

-Ai venit cu mașina? L-am întrebat ridicându-i cana goală de pe masă.

-Nu, am venit cu motocicleta. 

M-am uitat mirată la el, cu un aer de teamă în privire. S-a uitat la mine și a zâmbit. Am făcut și eu la rândul meu același lucru, dându-mi ușor ochii peste cap. 

-Ce e? Nu par în stare să conduc o motocicletă? 

-Nu, desigur că nu. Sau poate da, l-am tachinat eu râzând. Doar că, nu știam că ai o motocicletă. Ai putea juca în serialul ăla, știi? „Tânăr și neliniștit” parcă se numește. 

A râs de mine, ridicându-se și luându-mi cănile din mână. L-am privit cum se îndepărta către bucătărie, încet, aproape chinuit cu acel picior. A așezat cănile pe blat, lângă chiuvetă, rotindu-și întregul trup către mine. 

-Mă duc să fac o baie rapidă, miros a „tu” în fiecare părticică a corpului, și nu prea cred că vrei asta, nu-i așa? Văd că te-ai obișnuit deja cu casa mea, nu-i rău. Dacă vrei i-a și mănâncă ceva, i-am spus deschizând ușa băii. 

-Bine, să nu stai mult. E deja 7 și un sfert. 

Am închis ușa în urma mea, renunțând la gândul de a o mai încuia. Am lăsat apa să curgă în cadă cu zgomot, stricând liniștea din micuța mea baie albastră. M-am privit în oglindă și nu m-am recunoscut. Nu puteam fi eu. Mi-am mângâiat gatul ușor, acolo unde mă sărutase el de atâtea ori, închizându-mi ochii. Era melodramatic faptul că mă gândeam iar la tot ce se întâmplase noaptea trecută, dar nu mă puteam abține, îmi plăcea mult prea mult. Mi-am trecut degetele prin părul încâlcit, luând peria de pe marginea chiuvetei, încercând să-l descâlcesc. 

Ușor, am lăsat cămașa lui într-un colț, intrând în cada plină de apă fierbinte. Trupul a respins-o, dar s-a îndrăgostit de ea extrem de repede. M-am scufundat  de nenumărate ori în apă, simțind picăturile de apă fierbinte pe față, pe gât, peste fiecare părticică a corpului meu. 

-Adele, grăbește-te. A trecut de 7 jumătate, a strigat el din dormitor. 

-Imediat. 

M-am ridicat, înșfăcând prosopul din cuier și înfășurându-l în jurul corpului meu. Mi-am frecat părul cu un alt prosop, încâlcindu-l iar. Am deschis sertarul de ma chiuvetă, scoțând uscătorul de păr. În câteva minute am reușit să-mi usuc părul, începând apoi să mi-l descâlcesc iar. Am ieșit din baie înfășurată doar în prosopul ud.

-Ce? Când te-ai îmbrăcat așa repede? 

-Scuză-mă, tu ești aceea care a stat în baie jumătate de oră.

-Cât? O Doamne! E opt fără un sfert. Haine, haine, am nevoie de haine. 

Aproape am alergat spre șifonier, scoțând în fugă prima pereche de blugi și primul tricou care mi-au căzut în mână. M-am întors în baie pentru a mă îmbrăca. L-am auzit pe House râzând și am zâmbit și eu, gândindu-mă cât de amețită și dezordonată părusem. 

-Așa ești în fiecare dimineață? M-a întrebat din pragul ușii. 

-Nu, ce? Așa par a fi? Să știi că nu. Sunt așa doar în diminețile în care mă trezesc prea târziu, sau când un bărbat foarte neatent mă ține în brațe două ore în continuu!

-Așa deci, tot vina mea e? Copil prostuț ce ești! 

Am trecut pe lângă el, căutându-mi geanta în bucătărie.