Danger - Justin Bieber Fanfiction - [Română]

Capitolul 3

Dumnezeu cu siguranţă are alte planuri pentru mine în seara aceasta, pentru că nu aveam nici măcar o intenţie ca toate acestea să se întâmple. Tot ce voiam era să îmi petrec timpul cu Carly şi să mă distrez pentru o singură dată.

Mi-a luat ceva vreme să îmi dau seama ce se întâmplase. Şocul îşi făcuse apariţia în corpul meu şi puteam să-mi simt venele vibrându-mi atunci când am văzut sângele care curgea din capul acelui tip care stătea întins pe jos, corpul lui fiind lipsit complet de viaţă. Auzindu-mi stomacul care scotea sunete ciudate, mi-am muşcat buza, mâna mea ducându-se instinctiv la gură, în timp ce încercam să nu ţip.

Nu puteam să respir, nu puteam să mă mişc şi nu puteam să-mi îndrept ochii în altă parte. Îmi simţeam genunchii asemenea unor jeleuri, imediat ce picioarele mi-au cedat, atingând pământul.

Tot ce puteam să fac în acele clipe era să-mi blestem viaţa.

Auzind rafala frunzelor şi adierea vântului, mi-am mutat într-un final ochii în altă parte, astfel încât am observat că Danger s-a uitat la mine cu ochi ciudaţi şi imediat mi s-a făcut frică.

Am înghiţit în sec în timp ce începeam să tremur, aşteptând să-i spun că nu am văzut nimic dar asta nu a funcţionat, astfel încât el le-a şoptit câteva lucruri prietenilor lui după care s-a îndreptat spre mine fără ca nimeni să observe. Nu ştiam dacă ar trebui să fug sau nu, dar nu am vrut să risc să mor. În cele din urmă, nu acum.

Răsucindu-şi mâna după şoldul meu, am tresărit, timp în care el m-a luat pe sus şi m-a pus pe umărul lui. Toate astea s-au întâmplat foarte repede, astfel încât nu am putut să-mi dau seama ce se petrecea, până când el m-a aruncat în locul pasagerului în ceea ce arăta ca fiind maşina lui.

Dacă am fost speriată înainte, acum sunt total înspăimântată.

Neştiind ce să fac, am decis doar să stau acolo nemişcată, încercând să caut un lucru care ar putea să-mi facă rău. Probabil un cuţit? O bombă? O altă armă? Dar nu am văzut nimic. Respirând uşor, am auzit un zgomot, apoi Danger a intrat în maşină.

Nu arăta prea bucuros.

Fără a spune vreun cuvânt, a pornit maşina înainte de a părăsi parcarea şi asta a fost când corpul meu a tresărit şi am început să mă gândesc. "Unde mă duci? Mă vei ucide? Oh, Doamne, nu vreau să mor." Am murmurat cu un disconfort în voce.

"Taci din gură, bine?" Mi-a spus, vocea lui auzindu-se cu o nuanţă de răutate, făcându-mă să mă opresc din vorbit.

Puteam să simt tensiunea din maşină, în timp ce am început să-mi frec mâinile, să-mi muşc buza, dar nu am putut să mă abţin. Trebuia să ştiu ce se va întâmpla. "Hei, Danger?" Am spus, dându-mi o palmă în gândul meu după ce am realizat cât de ciudat a sunat asta. "Omule, oricare este numele tău. Scuze dacă te deranjez sau ceva de genul, dar chiar vreau să merg acasă. Este deja foarte târziu şi când părinţii mei vor afla că am plecat de acasă, mă vor omorî."

Tot ce am primit de la el a fost un chicot care m-a făcut să-mi mişc sprâncele, rămânând confuză. "Ce e aşa de amuzant?"

"Tu." El a continuat să se uite în oglinda lui, în timp ce un zâmbet i-a apărut pe buze, după care s-a uitat pentru câteva secunde la mine, iar apoi şi-a întors privirea către drum.

"Eu? Ce e cu mine?"

"Eşti în maşină cu un tip pe care tocmai l-ai văzut comiţând o crimă şi totuşi, tot la ce te gândești este să nu ai probleme... Din cauza părinţilor tăi?" El se uita la mine, toată atenţia lui fiind îndreptată asupra mea, în timp ce eu mi-am înghiţit saliva.

"Uhm, ei bine, vezi tu, părinţii mei sunt mult mai înfricoşători decât tine, prietene. Crede-mă când spun asta, nu ai nimic din toate astea când vine vorba de speriat. Pe lângă asta, tu probabil ai avut motivele tale să faci ce ai făcut şi e în regulă. Nu-mi pasă atâta timp cât sunt în viaţă. Dar nu o să mai fiu dacă părinţii mei află că am plecat de acasă."

"Eşti o tipă foarte ciudată, lasă-mă să-ţi spun." A râs în timp ce s-a aşezat mai bine pe scaun, uitându-se din nou în oglindă.

"Da, ei bine, nici tu nu eşti un tip foarte uşor de înţeles." Am murmurat respirând uşor, în timp ce mi-am dus una dintre mâini la bărbie.

"Nici măcar nu mă cunoşti." A protestat el.

"Ştiu destul de multe şi am văzut destul de multe încât să-ţi zic că tu aduci probleme." Am spus în timp ce mi-am muşcat buza.

"Îmi dau seama că ai auzit de mine, nu?"

"Da, mai multe decât aş fi vrut. Crede-mă."

"Şi îi crezi?" Şi-a strâns buzele, în timp ce şi-a mutat privirea pe altă parte a drumului. Şi-a ţinut mâna dreaptă pe volan, în timp ce şi-a introdus mâna stânga în buzunarul de la geaca lui din piele.

"Nu..." I-am răspuns, gândindu-mă la discuţia pe care am avut-o cu Carly puţin mai devreme. Dar tocmai îl văzusem omorând un om.

"Foarte bine." Şi-a scos din buzunar un pachet de ţigări, deschizându-l şi scoţând afară o ţigară, poziţionând-o între buzele lui înainte de a trage puternic. Şi-a aruncat pachetul înapoi în buzunar. "Pentru că sunt sigur că, adevărul este mult mai rău." A spus, scoţând afară un perfect inel de fum.