Danger - Justin Bieber Fanfiction - [Română]

Capitolul 33

Hei, aici suntem cu un alt capitol. Dacă o să am timp, poate o să pun două capitole săptămâna viitoare, dar nu ştiu sigur. Oricum, o să-mi ia mult mai mult timp să le scriu, deoarece sunt din ce în ce mai lungi. Vă mulţumesc pentru cele 21k 'citiri' şi cele aproape 1,4k voturi, continuați tot așa. Love ya.♥

Sper să vă placă!<3

-----

Din punctul de vedere al lui Kelsey:

Din mulţimea lucrurilor ciudate care mi s-au întâmplat în viaţă, cred că acesta se numără printre cele mai ciudate și crede-mă, chiar sunt multe.

Mi-am lins buzele, înghiţind în sec. Palmele au început să-mi traspire şi puteam să-mi simt inima cum începuse să bată din ce în ce mai tare.

Am simţit o mângâiere pe mâna şi m-am întors pentru a-l vedea pe Justin care se uita la mine, zâmbind uşor înainte de a se uita la Carly.

Am respirat adânc. Ştiind că îl am pe Justin de partea mea mă făcea să mă simt mult mai bine. Era mult mai uşor să ştiu că nu eram singură în asta. "Carly, hei..."

Faţa ei a luat o expresie ciudată şi confuză, sprâncenele ei fiind încă încruntate şi buzele ei unite într-o linie. "Hei."

L-am strâns chiar mai tare de mână pe Justin, neştiind ce ar trebui să fac. Ar trebui să-i spun adevărul sau să o mint în faţă?

Am decis că destul este destul. A minţi a devenit o parte din mine şi începeam să mă plictisesc de asta. "Uite, nu pare să fie ceea ce crezi tu-"

"Eu cred că da." A spus.

Am oftat. "Carly..."

Şi-a ridicat mâna, oprindu-mă din a mai vorbi. "Nu, Kelsey." A dat din cap. "M-ai minţit."

"Nu, eu-"

"Te-am întrebat dacă voi doi vorbiţi şi tu mi-ai spus că nu. Pur şi simplu mi-ai spus o minciună. M-ai făcut să mă simt ca o idioată."

Am simţit cum tristeţea mă cuprinde şi lacrimile mi-au invadat ochii. "Ştiu că asta am făcut şi îmi pare rău. E doar că... la început, nu era problema mea să-ţi spun."

"Nu era problema ta?" A oftat în bătaie de joc. "Ce dracu vrea să mai însemne şi asta?"

"Vreau să spun că nici măcar nu ştiam ce se petrecea între noi la început! Nu aveam cum să-ţi spun."

"Sunt prietena ta cea mai bună!" Şi-a aruncat mânile în aer. "Asta nu înseamnă nimic pentru tine?"

Am înghiţit. "Normal că înseamnă ceva pentru mine." Am ţipat. "Asta înseamnă totul pentru mine! Ştiu că eşti prietena mea cea mai bună şi îmi pare rău. Nu voiam să te mint, dar am făcut o promisiune! Cum te-ai simţi dacă mi-ai fi spus ceva şi mi-ai fi spus să nu zic nimănui şi eu i-aş fi spus..." M-am uitat în jur, încercând să găsesc pe cineva când l-am zărit pe Justin. "Lui Justin tot ce mi-ai spus?"

A rămas tăcută.

"Ţi-ar plăcea?"

Şi-a unit buzele.

"Huh?" Am insistat.

S-a uitat în altă parte, dând din cap. "Nu, nu mi-ar plăcea."

"Exact." Am respirat puternic.

"Dar asta tot nu contează, m-ai minţit."

"Carly, ascultă-mă, îţi spun orice şi tu ştii asta! Eşti prietena mea cea mai bună şi crede-mă, dacă aş fi putut să-ţi spun ceva la început, ţi-aş fi spus. Îţi jur, ai fii fost prima persoană care ar fi aflat."