Danger - Justin Bieber Fanfiction - [Română]

Capitolul 32

Hei, ce mai faceţi? Vă mulţumesc pentru voturile şi comentariile drăguţe şi dacă vă place şi acest capitol, vă rog să faceţi acelaşi lucru. Cred că acesta este cel mai lung capitol dintre toate şi începând cu el, toate o să aibă din ce în ce mai multe pagini deci... Nu ştiu cât de des o să postez pentru că o să-mi ia mai mult timp să traduc.

Sper să vă placă!<3

-----

Din punctul de vedere al lui Justin:

"Rahat, rahat, rahat...rahat!"

Am gemut, foindu-mă în pat odată ce am auzit ţipetele care îmi sunau puternic în ureche. Am încercat să adorm la loc, dar asta nu a mers deoarece sunetele nu aveau de gând să se oprească. Frecându-mi ochii, i-am deschis pentru a o vedea pe Kelsey care se plimba prin cameră, aruncând lucruri în stânga şi în dreapta. "Babe, ce faci?"

"Încerc să-mi găsesc hainele!" A continuat să meargă pe podea, faţa ei fiind roşie din cauza furiei.

Mi-am încruntat sprâncenele confuz. "Babe..."

"Unde ar putea să fie?!"

"Babe..." M-am ridicat din pat.

"Serios?" Şi-a aruncat mâinile în aer. "Trebuie să fie pe aici pe undeva!"

"Kelsey!"

"Ce?" A spus, întorcându-se. Odată ce m-a văzut treaz, s-a oprit. "Scuze."

Am chicotit. "Este în regulă." Mi-am lins buzele. "Dar te agiţi pentru nimic."

"Pentru nimic? Justin, eu-"

"Hainele tale nu sunt aici. Sunt în coşul cu rufe murdare." Am încercat să-mi controlez râsul odată ce mi-am dat seama că ştia perfect despre ce vorbeam.

"Oh." A rânjit.

"Da." Am chicotit uşor. "Aşa că hai înapoi în pat." Am ridicat pătura, arătând spre ea, fiind încă obosit.

"La dracu, nu! Eşti nebun?" S-a holbat la mine confuză. "Avem şcoală azi, Justin! Să nu mai menţionez că atunci când ajung acasă, părinţii mei o să înnebunească!"

Ochii mei s-au mărit. "Nici măcar nu m-am gândit la asta."

"Da, nici eu." Şi-a plimbat degetele prin păr. "Nu voi mai apuca să mai aud sfârşitul! O să mă omoare, Justin." Şi-a bătut vârful piciorului de podea. "Nici măcar nu i-am sunat să le spun că sunt bine! Cred că ei chair acum mă aşteaptă să vin acasă. Oh, Doamne..." Şi-a lipit palmele de faţă. "Sunt moartă!"

"Babe," M-am ridicat, îndreptându-mă spre ea. "Totul va fi bine." I-am luat mâinile, îndepărtându-le de faţa ei. "Vom vorbi cu ei."

"Oh, desigur, Justin. Îi vom lăsa să ştie cum am lipsit de la şcoală, am intrat într-o bătaie, am sfârşit fiind răpită, aproape violată, bătută şi tu ai sfârşit salvându-mă pe mine şi noi am fost prea prinși de situaţie astfel încât nici măcar nu ne-am deranjat să-i sunăm şi să le spunem că nu voi fii acasă pentru că am crezut că asta va merge atât de bine." Sarcasmul şi-a făcut prezenţa în fiecare cuvânt rostit de ea.

Am oftat. "Nu putem să le spunem chiar tot, dar putem să le spunem jumătate din adevăr."

A dat din umeri. "Sunt aşa moartă."

Din punctul de vedere al lui Kelsey:

"Babe, releaxează-te, o să fie bine." Justin mi-a frecat uşor umerii.