Danger - Justin Bieber Fanfiction - [Română]

Capitolul 44

Hei! Vă mulțumesc pentru cele 78k citiri şi 4,1k voturi. Nu uitaţi să votaţi şi de data aceasta şi să lăsaţi o părere despre acest capitol mai jos, într-un comentariu. Şi da, aş vrea să vă rog dacă aveţi prietene/prieteni cărora s-ar putea să le placă povestea, să le spuneţi s-o citească. Mulţumesc.

P.S.: cine vrea dedicaţie poate să-mi dea mesaj sau să-mi lase un comentariu mai jos.

Sper să vă placă!<3

-----

Din punctul de vedere al lui Justin:

"Ce este în neregulă cu tine?" Kelsey a întrebat în momentul în care am ieşit din maşină şi m-am dus spre ea.

Am înjurat în gândul meu modul prin care ea era capabilă să observe cele mai mici lucruri despre mine. De exemplu, când starea mi se schimbă, ea poate să simtă asta.

Am dat pur şi simplu din umeri, înfăşurându-mi o mână după umerii ei. "Nimic."

A oftat greu. Mă uitam la buzele ei, lingându-le pe ale mele şi vrând nimic mai mult decât să le simt pe ale ei.

"Mereu spui asta de fiecare dată când te întreb." A murmurat.

"Deci, de ce continui să mă întrebi dacă ştii care este răspunsul meu?" Am chicotit, mângâind-o.

Şi-a dat ochii peste cap. "Pentru că uneori, îmi doresc ca tu să te deschizi în faţa mea în loc să mă minţi."

M-am încruntat, depărtându-mă de ea. "Stai aşa, babe, niciodată nu te-am minţit."

"Ba da, şi încă o faci." A spus serioasă. "De fiecare dată când te întreb ce este în neregulă, când, spre informarea ta, ştiu că este ceva care te deranjează, tu mereu îmi spui că nu ai nimic când de fapt ştiu că ai ceva. Am stat cu tine destul timp pentru a-ţi spune când nu eşti destul de sincer."

"Oh da?" Am chicotit încă o dată. "Ce te face să crezi că mint acum?" M-am holbat la ea amuzat.

"Ei bine, pentru început, ţi-ai trântit uşa de la maşină când ai ieşit şi dacă nu greşesc, tu aproape m-ai omorât când am făcut asta. Îţi tratezi maşinile ca şi cum ar fi nişte lucruri foarte preţioase şi în al doilea rând," A ridicat două degete. "Ai această privire pe faţă ca şi cum ai vrea să omori pe cineva."

Am dat din cap, impresionat fiind de ce a spus. "Nu-i foarte rău," Am rânjit. "Chiar deloc rău."

A zâmbit mândră.

"Dar," Am ridicat un deget, făcând-o să-şi mişte sprâncenele confuză. "Ce te face să crezi că nu am minţit când aveam o privire serioasă? Adică, hai să fim sinceri, babe, când trăieşti cum trăiesc eu, minciuna este al doilea nume al tău." M-am uitat la ea. "În schimb, este foarte devreme. Te aştepţi să fiu fericit?"

"Eu doar..." Şi-a apropiat buzele, lăsându-şi greutatea pe un singur picior. "ştiam că nu minţi."

Am decis să mă mai joc puţin cu ea. "Ei bine, poate, când ţi-am spus unele lucruri, te-am minţit. Adică, de unde ştiai că nu minţeam?"

Puteam să spun că am ajuns la sentimentele ei deoarece expresia feţei ei se schimbase, gândindu-se cum să-mi răspundă. "Poate te-am minţit când ţi-am spus că eşti sexy." Am rânjit.

A gemut uşor. "Nu ai făcut asta!"

M-am abţinut să nu râd. "De unde ştii?" Mi-am ridicat o sprânceană.

Şi-a apropiat din nou buzele. "Pentru că nu m-ai minţii în legătură cu asta."

"Babe, ai o părere foarte bună despre mine." Am chicotit, primind o încruntare pe faţa ei frumoasă.