Capitolul 29

10.3K 466 10
                                    

Hei. Ce mai faceți? Vă mulțumesc pentru cele 13000 de citiri și pentru cele 900 de voturi. Și apropo, nu pot să vă spun sigur când o să pun următorul capitol, probabil când o să am mai mult timp, deci...nu promit nimic. Vă pup.;*

Sper să vă placă!<3

-----

Amintirile din noaptea trecută continuau să-mi tulbure mintea. Momentul în care am fost obligată să mă trezesc legată de un scaun, unde Luke m-a lovit, unde Andrew m-a tăiat, unde Luke a îndrăznit să-și pună mâinile pe mine, toate astea erau prea multe.

Lacrimile mi-au invadat ochii odată ce mi-am adus aminte de aceste lucruri.

Eram mai puternică de atât și știam asta foarte bine. Trebuia să-mi revin pentru binele meu și al tuturor.

Niciodată nu am lăsat pe cineva, în special pe Justin, să se învinovățească din cauza mea și nu am de gând ca asta să înceapă de acum.

Niciun idiot nu va ruina asta.

Lăsându-mi privirea în jos, am oftat, adunându-mă și încercând să mă calmez. Imediat, mi-am terminat dușul, ieșind din apă, înfășurându-mi un prosop în jurul corpului meu.

Uscându-mă atentă, am tresărit la fiecare rană pe care o atingeam, fiind grijulie pentru a nu apăsa prea tare, înainte de a mă muta către păr.

Ignorând durerea din șolduri, mi-am mutat peosopul pe păr, frecând ușor.

Mi-am privit șoldurile după ce am terminat, simțind o durere în stomac. Erau negre amestecate cu albastru cu o puternică tăietură în jurul lor din cauza sforilor.

Dând din cap, m-am uitat în oglindă, observând că tăietura care era de la obraz până la gât se oprise din sângerat. Mulțumesc lui Dumnezeu.

Punându-mi degetele pe tăietură, mi-am mușcat buza în timp ce m-am întors, refuzând să mă mai privesc în oglindă.

Găsind un halat în apropierea ușii, l-am luat, îmbrăcându-mă cu el, după care l-am strâns puternic de corpul meu.

Tocmai când voiam să ies, am auzit voci venind din camera lui Justin. Încruntându-mi sprâncenele, mi-am lăsat urechea peste ușă, fiind curioasă de ce se întâmpla.

"Nu trebuia s-o las să intre în mașina aia." L-am auzit pe Justin murmurând.

"Nu." Cineva a intervenit. "Nu trebuia să o lași dar ce e făcut e făcut și nu poți să schimbi asta, Justin. Dar știu ce poți să faci."

Mi-am mușcat buza, odată ce vocile s-au oprit.

"Te poți asigura că este în regulă și poți avea grijă de ea pentru că de asta are ea are nevoie acum. Nu are nevoie ca tu să te învinovățești din cauza asta. Are nevoie de cineva care să fie acolo pentru ea și amândoi știm că acel cineva ești tu." Am auzit câțiva pași după care s-au oprit. "Oh și, Justin?"

Liniște.

"Poate crezi că ești invincibil, dar toți cedăm la un moment dat." Și apoi ușa s-a închis.

Mi-am mușcat buza de jos, înțelegând la ce se referea acea persoană, apoi am deschis ușor ușa băii, stând în dreptul ei, văzându-l pe Justin care se uita în jos cu o anumită tristețe pe fața lui.

"Are dreptate, știi tu." Am spus.

Din punctul de vedere al lui Justin:

Mi-am încruntat sprâncenele, întorcându-mă spre ușa de la baie, zărind-o pe Kelsey care stătea acolo cu un halat înfășurat în jurul corpului ei, părul ei fiind ușor ciufulit. În ciuda situației în care se afla, încă era foarte frumoasă.

Danger - Justin Bieber Fanfiction - [Română]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum