Danger - Justin Bieber Fanfiction - [Română]

Capitolul 41

Hei! Vă mulţumesc tuturor pentru cele 48k citiri şi 2,9k voturi. Nu uitaţi să votaţi şi să vă lasaţi părerea despre acest capitol mai jos, într-un comentariu.:*

Sper să vă placă!<3

-----

Din punctul de vedere al lui Kelsey:

Iisuse... în ce m-am băgat singură de data asta?

"Ce faci aici?" Am întrebat-o pe Carly, privirile intense ale părinţilor mei parcă formând găuri în corpul meu din cauza intensităţii pe care o trimiteau.

"Am crezut că voi ajunge aici să văd ce faci, dar se pare că tu erai pe drum spre casa mea pentru tema la italiană?" Ea s-a holbat la mine.

"Da..." M-am mişcat uşor. "Am făcut asta, dar nu erai acasă..."

"Au trecut aproape două ore, Kelsey." Tatăl meu a spus serios, ducându-şi buzele într-o singură linie. "Poţi să ne spui unde ai fost în aceste două ore în care se presupunea că trebuia să-ţi faci temele?"

Mi-am simţit gâtul arzând, bătându-mi uşor piciorul de podea, în timp ce stomacul mi-a tresărit de durere. "Eu-"

"Şi nu ne minţii." Mama mea a vobit de data asta, tonul din vocea ei fiind unul violent.

Ochii mei s-au întreptat spre Carly, în timp ce ea stătea pur şi simplu acolo nemişcată. Mi-am încruntat sprâncenele.

Ceva nu era în regulă aici.

"Ce se întâmplă?" Parcă mi-am spus gândurile, fiind confuză de întreaga situaţie.

Carly şi-a lins buzele, evitându-mi privirea în timp ce părinţii mei au continuat să se holbeze la mine dezamăgiţi.

"Spune-ne adevărul, Kelsey." Tatăl meu a vorbit din nou. "Şi opreşte-te din a mai încerca să schimbi subiectul."

"Nu încerc să fac asta. Sunt foarte confuză chiar acum..." Am murmurat, uitându-mă în jurul meu. A fost atunci când l-am zărit pe Dennis care stătea pe scări, sinceritatea făcându-şi prezenţa în ochii lui.

Mi-am încruntat faţa, încercând să-mi dau seama ce încercau emoţiile lui să-mi spună. Pentru a face lucrurile mai uşoare, Dennis a mimat cuvintele 'Justin' şi 'Carly' şi imediat mi-am dat seama la ce se referea.

Înghiţind în sec, am dat din cap spre Dennis, ducându-mi privirea spre Carly, oferindu-i cea mai bună privirea pe care o aveam, arătându-i că eram dezgustată.

"Kelsey... aşteptăm..." Tatăl meu a dat din picior nerăbdător.

"De ce ar trebui să vă spun ceva?" M-am uitat la el. "Sunt sigură că, Carly v-a spus tot ce trebuia să ştiţi."

Capul ei s-a ridicat odată ce cuvintele mi-au ieşit pe gură şi mesajul lui Dennis a fost pentru mine clar.

"Kelsey-"

"Cum ai putut?" Am spus. "Erai prietena mea cea mai bună!"

"Sunt prietena ta cea mai bună!" A spus înapoi.

"Nu!" Am ofata în bătaie de joc. "Nu eşti pentru că dacă erai, nu mi-ai fi făcut asta." Am dat din cap. "Te urăsc."

"Kelsey!" Mama mea a intervenit, dezamăgită de cuvintele pe care le-am folosit, dar în acest moment nu îmi mai păsa.

"Ieşi afară din casa mea." Am arătat spre uşă. "Şi şterge-mi numărul de telefon. Am terminat-o cu tine."

"Ai de gând să închei prietenia noastră pentru un băiat?!" A spus umită, şocată de reacţia mea.