Danger - Justin Bieber Fanfiction - [Română]

Capitolul 30

Hei. Iată-ne aici cu un nou capitol. Ce mai faceţi? Ştiu că nu am mai postat de ceva vreme, dar cum am mai spus, sunt foarte ocupată cu şcoală. Vă mulţumesc pentru cele 15000 de citiri. Ah da şi vă rog să lăsaţi comentarii în care să vă spuneţi părerea despre capitol sau despre ce credeţi că se va întâmpla mai departe şi eventual un vot, dacă vreţi. Vă mulţumesc.

Sper să vă placă!<3

-----

Din punctul de vedere al lui Justin:

După ce am făcut un duş, m-am simţit mult mai uşurat decât înainte.

Desigur, sesiunea de săruturi a mea şi a lui Kelsey mi-a calmat nervii, dar emoţia de a simţi apa caldă pe pielea mea mi-a relaxat muşchii, făcându-mă să mă simt mult mai bine.

Înfăşurându-mi un prosop în jurul taliei, am deschis uşa de la baie, păşind în camera mea unde m-am dus uşor către dulapul meu, asigurându-mă că nu o trezesc pe Kelsey.

Odată ce am ajuns la dulap în linişte, am deschis sertarul cu pijamalele mele, luând o pereche de pantaloni şi un tricou, asemănătoare cu cele pe care i le-am dat mai devreme lui Kelsey. Mi-am lăsat prosopul jos, punându-le pe mine.

Plimbându-mi degetele prin păr, m-am mai uitat încă o singură dată la Kelsey înainte de a ieşi din cameră, închizând încet uşa în urma mea.

Coborând, i-am zărit pe toţi băieţii care stăteau pe canapea, Bruce fiind unul din ei. Am oftat în bătaie de joc. Asta va trebui să fie foarte interesant...

Mi-am lins buzele. "Hei." Mi-am muşcat buza, întrebându-mă cum aveau de gând să reacţioneze, dar toţi au rămas tăcuţi, până când, Bruce a vorbit.

"Cum te mai simţi?" S-a uitat la mine iar eu la el, iar tot ce am văzut a fost sinceritate.

Am dat din umeri. "Bine, cred." Am luat un loc pe scaun, uitându-mă atent la toţi.

"Cum se simte ea?" Bruce a întrebat câteva secunde mai târziu. Mi-am mişcat capul într-un mod alert.

"John ne-a spus ce s-a întâmplat." A înghiţit în sec, mişcându-se pe scaun.

Am dat din cap, uitându-mă la John pentru confirmare. Când pur şi simplu mi-a oferit privirea care îmi confirma cele spuse de Bruce, m-am uitat iar la el. "E puţin speriată, dar este în regulă în mare parte." M-am oprit, gândindu-mă la cum plângea mai devreme în baie. "Putea să fie şi mai bine." M-am lăsat pe spate pe scaun.

A dat din cap. "Chiar îmi pare rău."

Mi-am încruntat sprâncenele confuz. "Pentru ce? Nu ai făcut nimic - "

"Ba da, am făcut." Bruce a dat din cap. "Am fost puţin rău cu tine şi în special cu fata aia de sus care cred că este în camera ta. Niciodată nu am ştiut cât de mult înseamnă pentru tine, dar în seara asta, mi-ai deschis ochii."

M-am foit pe scaun. Nu prea simţeam nimic, în special când venea vorba de judecat aşa că am dat pur şi simplu din cap.

"Am auzit ce i-a făcut..." Bruce a dat din cap. "Trebuia să ne chemi. Am fi fost acolo într-o secundă şi ne-am fi asigurat că ar fi plătit pentru tot ce i-a făcut."

Nu m-am putut abţine, aşa că am zâmbit. Când vine vorba de mine şi de persoanele la care ţin, băieţii erau mai mult decât interesați, de fapt, chiar le păsa. "Mulţumesc, omule, ştiam deja asta, dar credeam că am totul sub control - aveam totul sub control până când Kelsey m-a oprit din a-l ucide pe idiot." Nu m-am putut abţine, simţind cum furia îşi face prezenţa în corpul meu.