Danger - Justin Bieber Fanfiction - [Română]

Capitolul 34

Heii, ce mai faceţi? Am câteva să vă spun...

1.Vreau să vă rog să citiţi rândurile pe care le scriu la începutul fiecărui capitol, pentru că nu le scriu degeaba.

2.O să scriu din ce în ce mai greu capitolele, deoarece sunt din ce în ce mai lungi şi o să îmi ia mai mult timp, plus că mai am încă o poveste şi mi-aş dori să mai încep încă una.

3.Ştiu că unii dintre voi m-aţi întrebat de ce nu fac o poveste a mea şi iată răspunsul. Nu fac o poveste pentru că, nu sunt atât de genială la compus, dar poveştile pe care le traduc, le traduc deoarece sunt genul de poveşti pe care eu le-aş scrie, sunt genul de poveşti care conţin idei geniale. Credeţi-mă, am 107 poveşti citite dar dintre ele sunt aproximativ 10 care îmi plac extrem de mult.

4.Vreau să le mulţumesc celor care înţeleg că nu pot să pun 'next-ul' atât de repede şi care îmi apreciază munca. Vă mulţumesc mult mult de tot, mai ales celor care au fost aici încă de la primul capitol. Mulţi pupici.;**

5.O să mă străduiesc ca astăzi să mai pun încă un capitol din 'Danger' pentru că nu ştiu când o să mai am timp să scriu. Şi de asemenea, o să pun şi următorul capitol la 'The Love Game' şi cum am menţionat şi mai sus, o să încep o nouă poveste pe care am citit-o în aceste zile şi care mi-a plăcut extrem de mult.

Cam atât ar fi de spus, sper să fiţi înţelegători. Puteţi să vă spuneţi părerea mai jos în comentarii, lăsaţi-mă să ştiu ce credeţi despre acest capitol şi de asemenea votaţi. Şi da, cred că acesta este cel mai lung capitol dintre toate.

Sper să vă placă!<3

-----

Din punctul de vedere al lui Justin:

Sunt un idiot.

E oficial.

Mi-am lovit pumnii de nenumărate ori de dulapuri, încercând să mă calmez, dar în realitate mă făcea chiar să fiu mai nervos.

Când mă enervez, furia mă cuprinde și e ca și cum nu aș mai fi eu acolo. Nu sunt eu cel care vorbește. Furia o face.

După ce am terminat să-mi exprim supărarea pe dulapuri, pieptul meu se ridica din ce în ce mai tare, mâinile mele fiind roșii, adăugând mai mult sânge acolo unde aveam deja, din cauza bătăii cu Luke.

Am dat din cap, plimbăndu-mi degetele prin păr.

Trebuia să rezolv lucrurile cu Kelsey pentru că dacă nu o făceam, aș fi înnebunit.

Ea este ca un drog. Un drog de care nu mă pot sătura.

Nu contează cât de mult m-ar enerva și m-ar irita, tot îmi pasă de ea.

Ceva din mine pur și simplu nu poate s-o lase să plece.

Trebuie să o găsesc și să readuc lucrurile la normal. Chiar dacă nu merit iertarea ei, tot vreau să încerc.

Ignorând privirile din jurul meu, am început să merg pe hol în căutarea lui Kelsey. Clopoțelul nu a sunat încă, ceea ce înseamnă că încă mai am câteva minute până când să înceapă ora.

Luând colțul, am stat și m-am uitat prin jur în căutarea fragilului ei cap. Nu era de găsit.

Oftând, am început să merg în direcția opusă, încercând să îmi dau seama pe unde a luat-o. Trebuia să fie prin apropiere. Pot să simt asta.

Gândindu-mă la momentul în care era la dulapul ei, ea își luase cărțile de care avea nevoie pentru următoarea oră, iar una dintre ele era cea de istorie.