Danger - Justin Bieber Fanfiction - [Română]

Capitolul 38

Hei! De data asta m-am ţinut de cuvânt. Vă mulţumesc pentru comentariile drăguţe şi da, o să continui să traduc cartea, chiar dacă am pierdut mulţi cititori. Oricum, dacă aveţi prieteni/prietene, puteţi să le spuneţi de poveste, vă rog, ar însemna enorm pentru mine.<3 Lăsând asta, vă mulţumesc pentru cele 35k citiri şi 2,3k voturi. Nu uitaţi să vă lasaţi părerile mai jos, în comentarii şi de asemenea să şi votaţi.

Sper să vă placă!<3

-----

Din punctul de vedere al lui Kelsey

De la: Justin

Te iubesc.

M-am holbat la telefonul meu, fiind foarte uimită în momentul în care am văzut literele care străluceau pe ecranul din faţa mea.

Aş minţi dacă aş spune că m-aş fi aşteptat ca el să facă asta pentru că adevărul este că, nu m-aş fi aşteptat.

De obicei când ne certăm, ţipăm unul la celălalt sau ne comportăm aşa cum am făcut-o mai devreme şi apoi plecăm unul de lângă celălalt pentru a ne calma.

Dar de data asta, nu credeam că va face el vreun efort.

Prin modul în care s-a comportat în ultima vreme, m-a făcut să mă gândesc că şansele ca relaţia noastră să meargă sunt foarte mici.

Dar cred că am greşit.

Muşcându-mi buza, mi-am simţit stomacul tresărind.

O parte din mine voia să-i răspund în acelaşi mod şi lucrurile să revină aşa cum erau înainte.

Până să ne certăm, înainte ca totul să se distrugă.

Dar o altă parte din mine ţipa şi-mi spunea să nu fac asta. Să-l las să sufere pentru că m-a rănit din nou, când mi-a promis că nu o va mai face.

Mi-am închis puternic ochii.

De ce trebuia el să fie atât de dificil? De ce nu putea să fie şi el ca orice prieten normal, grijului şi înţelegător?

Am oftat în sinea mea.

Ştiu de ce.

Pentru că el e Justin Bieber şi el ca relaţia noastră este în orice fel, dar nu normal.

Luând o gură mare de aer, am decis să-i răspund la mesaj.

Către: Justin

Şi eu.

Muşcându-mi buza, am apăsat pe butonul de trimitere, văzând că pe ecranul meu au apărut cuvintele: mesaj trimis.

Punându-mi telefonul la loc în pantaloni, am continuat să merg pe hol, spre clasă.

Din punctul de vedere al lui Justin:

De la: Babe

Şi eu.

Cuvintele străluceau pe ecranul iPhone-ului meu, tachinându-mă parcă pentru greşeala pe care am făcut-o mai devreme.

Speram că, cuvintele mele să facă lucrurile să meargă mai bine astfel încât ea să-şi dea seama că mie chiar îmi părea rău, dar se pare să m-am înşelat.

Nu mai voia să aibă vreo treabă cu mine în acest moment şi să fiu sincer, nu o învinovăţesc.

Am stricat lucrurile. Foarte tare.

"Hei, omule, eşti bine?" John m-a întrebat, în timp ce s-a aşezat pe canapea lângă mine.

Am dat pur şi simplu din umeri. "Este supărată pe mine. Ca de obicei." Am zâmbit uşor.