Danger - Justin Bieber Fanfiction - [Română]

Capitolul 24

Mulțumesc pentru cele aproape 6000 de citiri. Am 'crescut' atât de repede. Vă mulțumesc că citiți povestea asta.

Sper să vă placă!<3

-----

Din punctul de vedere al lui Justin:

Curva aia e nebună?

Cum dracu poate să intre în mașina unui necunoscut?

E chiar proastă?

Cred că da.

Am început să merg prin parcare, încercând să-mi păstrez calmul înainte de a o lua razna. Dacă crezi că am mai făcut-o până acum, nu ai văzut modul în care sunt acum.

Sunt atât de aproape să omor pe cineva doar din cauza stresului pe care îl simt înăuntrul meu.

Unde dracu era Kayla când aveai nevoie de ea?

Concentrează-te Justin, concentrează-te. Am încercat să mă calmez, frecându-mi o parte a gâtului.

Ea nici măcar nu a știut cine era. Adică, dacă ar fi făcut-o, s-ar fi urcat în mașină de prima dată, dar a stat acolo în jur de cinci minute. La dracu, chiar dacă îl știa, nu trebuia să plece în modul ăsta.

Cred că i-a spus ceva ei.

Adică, nu există altă explicație pentru care ea să urce în mașină cu un tip pe care nu-l cunoaște.

La dracu. Cât de nepăsătoare a putut să fie?

Am lovit roata unei mașini, care nu era a mea, în timp ce am gemut. Probabil arătam ca un sociopat, dar în momentul ăsta, nu îmi păsa. Kelsey s-a urcat în mașina unui tip pe care nu-l cunosc.

Mașina nici măcar nu mi se părea cunoscută și nu am putut să văd nimic printre geamurile fumurii.

Oh, la naiba.

Mi-am blestemat complet viața, îndreptându-mă spre locul unde era parcată mașina mea. Nu puteam s-o las să plece cu un necunoscut și să nu merg după ea.

Aș fi un idiot daca aș face-o.

Odată ce am ajuns la mașina mea, am deschis ușa, intrând înăuntru și pornind-o.

Ceva din mine îmi spunea că, Kelsey nu este pe mâini bune și nu aveam de gând să aștept să văd ce se întâmplă.

O voi găsi. Chiar dacă este ultimul lucru pe care îl fac.

Ieșind din parcare, am ajuns pe șosea, pornind în direcția în care a luat-o mașina în care Kelsey a urcat.

Nici nu mi-am dat seama până când am ajuns la capătul acelei străzi că, de aici nu mai știam pe unde o luase mașina.

Aruncând alte mii de înjurături, am întors mașina repede, îndreptându-mă spre casa mea.

Mărind viteza, m-am rugat ca acolo să nu fie polițiști care să mă oprească pentru că nu aveam timp de ei în momentul ăsta.

Realizând că ar fi mai inteligent să-i sun pe băieți și să le spun că vin pentru a se pregăti, mi-am scos telefonul din buzunarul pantalonilor mei. Tastând un număr, mi-am apăsat telefonul pe ureche, în timp ce am luat-o pe altă stradă.

"Alo?" Vocea lui John s-a auzit puternic.

"Hei, omule, ascultă, am nevoie ca tu și băieții să pregătiți echipamentul. Trebuie să urmărim ceva sau ar trebui să zic, pe cineva." Am intrat pe altă stradă.