Behind The Lies

Prefaţă

Am deschis uşa băii reci şi am intrat. M-am oprit în faţa oglinzii mari, privindu-mi reflexia. Ochii îmi erau împăienjeniţi şi parcă umflaţi de la atâta plâns; părul ciufulit şi prins neglijent.

Viaţa mea a luat o întorsătură inimaginabilă de când el şi-a făcut apariţia în faţa mea, în acea zi la cafenea când am vărsat involuntar cafeaua pe el. Acel zâmbet care îmi făcea ziua mai bună, privirea lui dulce ce îmi provoca inima să tresalte, ochii lui de un verde intens, întunecaţi şi pătrunzători, mâinile mari şi fine care au explorat fiecare părticică din corpul meu .. tot ceea ce însemna Styles, era acum pe acel pat nenorocit de spital în încercarea de a învinge moartea şi de a trăi în continuare liber şi puternic. Amintirile cu el îmi menţineau ochii umezi şi corpul tremurând. Numai aveam nicio putere de 3 zile de când tot ceea ce iubeam mai mult, persoana pentru care încă trăiam şi cel ce mă ţinea în viaţă în fiecare zi, zăcea în comă pe patul de spital. Şi asta doar din cauza mea şi a minciunilor nenumărate. În încercarea de a-l ţine departe de acea latură a mea care provoca numai durere, l-am adus acum în comă. L-am distrus.

Am dat drumul robinetului, dându-mi cu apă rece pe faţă. Machiajul uscat de 3 zile de când nu am făcut altceva decât să stau în spital lângă el, s-a întins uşor pe faţa mea neodihnită. M-am şters cu un prosop găsit la întâmplare, apoi am ieşit din baie rapid, intrând în bucătărie. Am luat o sticlă de whisky de la frigider şi pachetul de ţigări de pe măsuţa de cafea. Trebuia să îmi înec cumva durerea, chiar dacă ştiu că asta nu e modalitate bună.

M-am întors în baie, lăsând sticla şi pachetul lângă cadă. M-am îndreptat spre oglindă apucând chiuveta în mâini şi strângând-o cât de tare puteam. Lacrimile curgeau neîncetat, iar durerea din sufletul meu mă dărâma complet. Am început să ţip când îmi aminteam cuvintele doctorului adresate lui Chris. " Şansele lui de supravieţuire sunt în proporţie de 40%. A suferit răni grave în urma impactului şi chiar dacă doar aparatele îl menţin în viaţă, e norocos că nu a murit pe loc. Noi îl vom ţine sub supraveghere cât timp va fi nevoie. Ai face bine să o trimiţi pe iubita lui acasă, nu se ştie cât mai rezistă văzându-l în această stare. "

Mi-am strâns palma într-un pumn şi în secunda următoare am izbit oglinda puternic, sfărâmând-o în bucăţi mici ce s-au împrăştiat imediat în baie. Am alunecat încet lângă chiuvetă, pe gresia rece. Eram plină de sânge, dar nu îmi păsa. Tot ceea ce voiam în momentul ăsta era ca Harry să fie bine, să-şi revină din comă şi să fie din nou acel bărbat puternic de care mulţi se temeau.

" De ce ?! De ce el ?! "

Am început să urlu şi să lovesc cu pumnii micul dulap aflat sub chiuvetă. El nu merita asta. E atât de bun, de frumos şi curat. Am ştiut de la început că nu trebuia să îl las să îmi intre pe sub piele, să mi se strecoare în vene, să mi se întipărească în inimă ca un tatuaj. Ştiam că o să se ajungă la asta şi totuşi nu am făcut nimic. Dar jur pe Dumnezeu, că dacă Harry moare, îi omor pe toţi cu mâna mea. Şi apoi o să merg şi eu lângă el, acolo unde îmi este locul.

M-am ridicat încet, simţindu-mă ameţită. Am intrat în cadă, dând drumul apei reci să curgă pe pielea mea uscată. Mi-am desfăcut sticla de whisky şi am aprins o ţigară. Mă simţeam ca o criminală, una bună de nimic, fără un viitor şi o viaţă normală alături de cel iubit.

Orele treceau greu, sticla şi ţigările aproape se terminaseră. Zorii zilei îşi făceau uşor apariţia. Zăceam în apa rece din cadă, în gândurile şi suferinţele mele. Am tras picioarele mai jos, alunecând încet spre fundul căzii. Am auzit un strigăt din cealaltă cameră, înainte să mă scufund cu totul în apă. Am închis ochii, privirea caldă a lui Harry rămânându-mi întipărită în minte. Dacă el pleacă, voi pleca şi eu cu el.