Behind The Lies

Capitolul 1

Zgomotele puternice aproape că îmi afectaseră auzul ... sau asta credeam eu din cauza somnului meu neliniştit. Am deschis ochii încet, pentru a depista sursa sunetelor deranjante. M-am ridicat cu greu din canapeaua îngustă, deplasându-mă uşor spre uşă. Am rămas acolo, frecându-mi ochii cu podul palmei. Imediat mi-am dat seama că nu eram acasă, ci în club. Am dormit în cabina animatoarelor.

" Bună dimineaţa, felină " vocea lui Rob, barmanul, mă surprinde.

" Bună dimineaţa " am şoptit.

" Credeam că nu te mai trezeşti !! " a ţipat Emma imediat, făcându-mă să tresar.

" Şi nici nu mă trezeam dacă voi nu făceaţi atâta zgomot "

Râsul ei a umplut clubul gol şi liniştit.

" Trebuie să mai facem şi curat, îţi aminteşti ? E un club. "

" Mhm ... Cum am ajuns să dorm aici ? " întreb confuză.

" Te-ai îmbătat aseară şi ai adormit pe canapea. Când am vrut să te luăm de acolo, Scott a dat ordin să te lăsăm în pace "

Nenorocitul. Puteam să pun pariu că el a fost.

" Cât e ceasul ?"

" E puţin peste nouă " a zâmbit Rob.

" Poftim ?! La naiba !! Am întârziat la cursuri " am constat imediat.

M-am întors înapoi în încăpere. M-am oprit în faţa oglinzii şi arătam ca dracu'. Mi-am dat rapid hainele murdare şi îmbâxite de fumul de ţigară jos şi m-am schimbat într-o pereche de blugi negri şi un maieu alb larg. Am apucat geanta şi telefonul şi am ieşit pe uşă în timp ce îmi strângeam părul într-un coc dezordonat.

Veloster-ul meu alb şi frumos mă aştepta în parcarea din spatele clubului.

O jumătate de oră mai târziu parchez maşina în faţa clădirii şi o iau la fugă prin parcare pentru a ajunge măcar la ultimul curs : psihologie. Bat încet în uşă şi intru, la 10 minute după ce ora a început.

" Lea ! Eşti ok ? " vocea caldă şi joasă a profesoarei m-a întâmpinat.

" Bună dimineaţa, Katie ! Îmi cer scuze că am întârziat "

" Ia loc. "

" Mulţumesc "

Am căutat cu privirea un loc gol în clasă şi singurul era ultimul de la geam, chiar lângă Liz, prietena mea.

Şi aşa cum mă aşteptam, ora a decurs la fel de plictisitor ca întotdeauna. Lacrimile neîncetate ale lui Katie când Thomas şi-a citit discursul mă făceau să adorm. Când s-a sunat de ieşire, mi-am strâns lucrurile şi am ieşit printre primii împreună cu Liz.

" Mergem să bem o cafea ? " a întrebat prietena mea. Am dat aprobator din cap.

" Cam ai nevoie .. " a continuat ea sarcastic. " Ce-ai făcut azi-noapte ? "

" Termină, Liz ! Nimic, doar că nu am dormit prea bine " mi-am dat ochii peste cap.

" Ai grijă pe unde mergi, Hyland ! " vocea piţigăiată a lui Sharon m-a zgâriat pe creier, când am intrat involuntar în ea.

Am pufnit în râs. " Mă ameninţi Sharon ? " m-am apropiat de ea.

Încerca să pară de nedoborât în faţa mea, dar privirea o trăda. Era slabă în faţa mea, nu doar odată a trecut prin mâinile mele, dar continua să încerce să mă doboare cu orice preţ.

" Eşti o idioată " a mormăit ea, ezitând să mă privească direct în ochi.

" Nu mă mai provoca, Sharon. " am ameninţat tăios.

M-a analizat atent şi mă abţineam să nu sar pe ea şi să îi rup câteva fire din părul acela hidos.

" Ne mai vedem, blondo " i-am spus zâmbind şi am plecat împreună cu Liz.

" Îmi displace tot mai mult, pe zi ce trece fata asta " a strâmbat creaţa mea din nas.

" Te înţeleg " am chicotit.

Tot drumul spre cafenea, Liz practic mi-a umplut capul cu prostii şi poveşti despre maimuţele şcolii.

" Uhm ... am uitat să-ţi spun " bătea cu unghiile în lemnul tare al tejghelei în timp ce aşteptam cafeaua. " avem un coleg nou, ştiai ? "

" Altul ? " am întrebat surprinsă, pentru că ultimul a fost un tocilar vorbăreţ, Bob, care îmi dădea dureri de cap de câte ori deschidea gura să vorbească ... Asta până am fost " nepoliticoasă " cu el, aşa cum mi-a şi spus.

" Nu, nu e un Bob să ştii. Defapt Cassie spunea că e destul de atrăgător. Încă nu l-am văzut, nu a trecut pe la psihologie. " a chicotit.

" Posibil, oricum nu cred că ştiu nici un sfert din cei care au fost mai devreme în clasă, deci nici dacă ar fi fost acolo, probabil nu mi-aş fi dat seama că e nou. "

" Asta poate pentru că nici nu treci prea des pe la cursuri "

Am scos limba la ea jucăuş, fapt ce a făcut-o să râdă. Ne-am luat amândouă cafelele îndreptându-ne spre o masă liberă. În timp ce râdeam cu Liz de vocea ei caraghioasă ce încerca să o imite pe Beyoncé în Drunk in Love, din neatenţie m-am izbit de un corp solid. M-am dat imediat în spate, pentru a mă feri de cafeaua caldă care mi-a zburat din mână. Însă a ajuns pe tricoul celui pe care l-am lovit.

" Îmi pare rău ! Oh, Doamne "

" La dracu' ! Nu te uiţi pe unde mergi ? " vocea groasă şi puternică m-a făcut să tresar.

" Mi-am cerut scuze ... " am spus printre dinţi.

Imediat amândoi am făcut contact vizual. Chipul lui încordat şi nervos s-a relaxat imediat lăsând la vedere ochii verzi, strălucitori şi buzele pline.

Am rămas amândoi privindu-ne câteva secunde în tăcere. Când Liz şi-a dres vocea ochii noştri s-au mutat pe tricoul alb imaculat, acum având o pată mare maro.

" Chiar îmi pare rău, nu am fost atentă şi ... "

" E în regulă ! Oricum plecam " a spus el imediat, ca şi cum voia să scape de gura mea. De data asta vocea lui a sunat mult mai normală, mai calmă.

A trecut în grabă pe lângă noi, ieşind din cafenea.

" Ok, ăsta a fost cel mai ciudat lucru. Poftim, ia cafeaua mea şi aşează-te la masă. Mă duc să comand alta " a spus ea zâmbind.

Am rămas tăcută, gândindu-mă la ceea ce tocmai s-a întâmplat. Cine e el ? Şi de ce e atât de nepoliticos ?

Ei bine, acum îi dau dreptate lui Bob, căruia o să-i cer iertare pentru toate dăţile în care l-am scos din sărite şi am fost ' neruşinată ' cu el.

" Eşti ok ? " a întrebat prietena mea când s-a aşezat lângă mine la masă.

" Da, cred că da .. " am spus pierdută.

" Ok, deci .. " a început Liz, însă nu am putut fi atentă la nimic din ce povestea ea.

Gândul meu stătea doar la creţul îngâmfat pe care am vărsat cafeaua. Cine e el ?

" Mă asculţi ce spun, Lea ? " mi-a întrerupt gândurile Liz.

" Scuze, sunt puţin obosită, Liz. Cred că o să plec "

Ne-am ridicat amândouă de la masă şi am plecat, timp în care Liz a bombănit câteva înjurături la adresa mea şi a creţului din cafenea, fiind aproape sigură că el a fost cel care i-a stricat după-amiaza liberă cu prietena ei.

Am calmat-o cât de mult am putut, şi după ce am lăsat-o acasă, am pornit spre casă.