Behind The Lies

Capitolul 42: Suspicios

Diminețile ce au urmat după acea noapte cu Harry, nu au mai fost niciuna la fel. Eram bântuită în fiecare noapte de coșmaruri cu Harry mort și mă trezeam de fiecare dată în mijlocul nopții, plângând până la epuizare. Nu am mai avut contact unul cu celălat de atunci, iar Luke Foster mă încuraja zilnic spunându-mi că acesta era cel mai bun lucru pentru relația noastră... Desigur, privind din perspectiva lui, care deja pusese bazele unui război ce avea să se intensifice cu fiecare zi, eliminând una câte una, fiecare persoană ce intra în legatură permanentă cu Scott Reiner și Francisco Grey.

Era subtil și acționa cu tactică. Îmi plăcea modul în care lucra din umbră și deja începusem să îmi petrec tot mai mult timp în biroului lui, ajutându-l cu fiecare mișcare pe care o punea în aplicare.

Dar știam că, de fiecare dată încercam doar să îmi ocup timpul cu activități care să mă solicite în mod constant, ca să pot uita din când în când de Harry. Începusem să îmi petrec din nou timpul la garaj cu Josh și Will, o ajutam de fiecare dată pe Liz cu ce avea nevoie și cu decorul camerei bebelușului din noua lor casă. Eram foarte fericită pentru ea. Îi puteam citi bucuria pe chip de fiecare dată când ne întâlneam. Chris nu-și putea stăpâni emoțiile și se vedea de la o poștă cum radia de fericire.

Dar eu eram departe de propria fericire și singurul lucru care mă mai ținea pe linia de plutire era prezența permanentă a prietenilor mei în preajma mea. Ajunsesem să mă întorc acolo de unde plecasem cu foarte multe luni înainte să îl cunosc pe Harry, doar că durerea din piept și dorința de a scăpa e mult mai mare acum, când gândul meu stă doar la o anumită persoană.

Tata pe de altă parte, se arăta în fiecare vis pe care îl aveam cu Harry mort și mă simțeam tot mai epuizată cu fiecare zi ce trecea. Orele de somn erau tot mai puține, iar corpul meu începea să cedeze. Aveam nevoie să îi știu pe amândoi în siguranță.

Trebuia să îl găsesc pe tata neaparat; viu sau mort, trebuia să știu ce se întâmplă cu el.

Mi-am îndreptat atenția spre portiera din dreapta a mașinii mele atunci când s-a deschis, ochii mei căzând greu pe chipul lui Scott. M-a privind zâmbind și a pătruns în interior, așezându-se pe scaun confortabil, scoțându-mă din transa în care intrasem involuntar. Nu eram aici de bună voie. Dar el da.

Așa că am rămas tăcută, așteptând să îmi spună motivul pentru care m-a chemat la club într-o după amiază așa înorată.

Am refuzat să îl privesc, așa că mi-am menținut privirea ațintită drept în față, pe strada goală. Nu îmi doream să fiu aici, nu îmi doream să îl mai văd vreodată pe el sau oricine avea legătură cu el. Dar în viață nu obții mereu ceea ce îți dorești.

" O să fiu scurt și la obiect. Show-ul va avea loc sâmbătă seara. Vreau să fii odihnită și pusă pe treabă. "

Au trecut probabil câteva secunde până când mintea mea a procesat cuvintele lui și mi-a dat seama despre ce vorbea. Mi-am întors încet capul spre el și l-am privit în cel mai neutru mod posibil. Părea fresh și odihnit, plin de viață ca întotdeauna. Ochii săi radiau, iau buzele sale erau curbate într-un zâmbet ștrengar. Oh, cât mi-aș fi dorit să îi șterg zâmbetul acela de pe buze!

Gunoiul !

În schimb, am aprobat aproape insesizabil din cap și mi-am întors privirea în punctul inexistent pe care mi-l fixasem mai devreme.

Aveam să o fac și pe asta, chiar dacă nu îmi doream. Aveam mâinile legate la spate de Luke, iar asta mă împiedica să acționez în vreun fel. Conform lui Foster, trebuia să mă supun tuturor cerințelor lui Scott Reiner, indiferent de situație. Doar așa reușeam să nu îi dau de bănuit nimic din ceea ce se întâmpla.