Behind The Lies

Capitolul 35: Willow Springs

*3 luni mai târziu*

M-am făcut comodă în scaunul Range Roverului, relaxându-mă în timp ce Harry, în stânga mea, bătea cu degetele în volan pe ritmul piesei lui The Weeknd.

Trei luni.

Trei luni de pace. Prea multă pace. Fără Scott care să ne deranjeze, fără Francisco care să ne urmărească - de care oricum nu am mai auzit de la ultima întâlnire din Paris, fără alte incidente neplăcute în viaţa noastră. A tuturor.

Burtica lui Liz a început să crească şi acum două zile am aflat chiar că vom avea un nou membru în familia noastră; un băiețel, mai exact. Intrase deja în cea de-a patra lună de sarcină. Entuziasmul ce se citea pe chipurile fiecăruia atunci când creaţa noastră era în preajmă era extraordinar.

Eram entuziasmată, da. Şi mă bucuram nespus pentru ea, pentru că merita din plin să aibă parte de tot ce e mai bun şi să fie fericită. A trecut prin multe de-a lungul a doar douăzeci de ani de viaţă, n-a avut parte de o familie adevărată, aşa cum merită şi nici de dragostea unei mame. Tocmai de aceea cred cu tărie că va fi cea mai bună mamă pentru micuțul său.

Cât despre Chris ... Era atât de protector cu ea şi era incredibil. Nu o scăpa niciodată din ochi şi deja începuse să îşi facă planuri şi idei cu privire la viitor. Eram mulțumită şi chiar mândră de el şi de faptul că nu a fugit ca un laş atunci când a aflat că va fi tată. Pentru că ... ei bine, cam asta fac majoritatea băieţilor de vârsta lui.

" La ce te gândești, iubito ? "

Vocea lui Harry m-a scos brusc din transa în care intrasem involuntar şi mi-am întors privirea spre el, zâmbindu-i cald.

" La Liz şi Chris."

Încă de când am aflat că aveam să fiu mătușa unui băiețel, tot ceea ce făceam era să mă gândesc la ei şi la cum vor sta lucrurile după ce micuțul nostru se va naște.

Harry a zâmbit şi şi-a pus mâna peste a mea, strângând-o uşor. Am dus-o la gură şi mi-am lipit buzele într-un sărut moale de podul palmei sale.

" Facem şi noi un bebe ? " a zâmbit el, întorcându-şi privirea spre mine.

M-am uitat la el cu ochi şocaţi, dar el doar a continuat să zâmbească.

Îmi plac copii. Mereu mi-au plăcut şi mi-ar place chiar să am unul. Însă nu sunt sigură că voi fi mama de care el va avea nevoie, iar asta pare o problemă mare pentru mine.

Plus că situația în care mă aflu eu, copilul meu ar avea numai de suferit şi nimic mai mult. Ar fi o țintă mult mai ușoară pentru dușmanii mei, ca să mă distrugă pe mine.

" Iubito, ce s-a întâmplat ? " a întrebat el, îngrijorarea citindu-i-se în ochi.

" N-Nimic ... Doar mă gândeam ... Nu aş fi tocmai cea mai bună mamă pentru copilul meu. Şi nu aş vrea să sufere din cauza mea. "

" Oh, iubito ! Sunt sigură că ai fi cea mai bună mamă din lume. " m-a încurajat el şi i-am zâmbit sfios.

Puţinul timp petrecut în Santa Clarita alături de Harry şi bunicul Peter m-a ajutat să mă relaxez şi să îmi pun gândurile în ordine.

Sunt sigură că Harry chiar ar fi un tată bun, dar nu sunt sigură că eu aş fi mama perfectă. Până acum, nu m-am gândit niciodată la căsătorie sau la posibilitatea de a avea un copil. Iar acum mi se părea ciudat să mă gândesc la asta.

Liniștea din mașină a fost spartă de nişte sunete puternice, ca de motoare tunate şi am privit în oglinda din dreapta, observând câteva mașini ce se apropiau amenințător de mult de noi.