Behind The Lies

Capitolul 33: Aniversarea

Capitolul conţine scene ce pot fi considerate neadecvate pentru cititorii cu vârsta până în 17 ani. Citiţi pe propria răspundere !

Ziua de duminică avea să aducă în viaţa noastră cea de-a treia zi de linişte, atât pentru mine cât şi pentru Harry şi prietenii noştri. Insă pentru mine era doar liniştea dinaintea furtunii. Aveam o presimţire că ceva rău avea să se întâmple curând şi nu eram pregătită pentru o altă luptă. Pur şi simplu am obosit şi îmi doresc ca lucrurile să rămână aşa cum sunt pentru moment.

Vineri, Scott a sunat în sfârşit şi m-a chemat la el acasă, asta după ce m-a ignorat total în toată perioada cât am fost internată. Umărul meu începea să se vindece, iar durerea începuse să dispară încetul cu încetul. Am fost şocată atunci când, însăşi Scott Reiner, marele Lord a fost cel care şi-a cerut scuze faţă de mine pentru ceea ce s-a întâmplat şi pentru că a fost neglijent cu mine. O adevărată premieră, dacă stau să mă gândesc la faptul că el niciodată nu şi-a cerut scuze faţă de mine. Însă într-un fel, mă bucur că nu a fost la Miami atunci. Mi-ar fi făcut foarte grea încercarea de a sta cât mai mult cu mama şi Harry.

Şi aşa cum el s-a prefăcut că îi pasă, aşa m-am prefăcut şi eu că l-am iertat, deşi adevărul e că mie chiar nu îmi pasă de ceea ce simte el sau dacă au fost scuze reale. Cu adevărat, pentru tot ceea ce s-a întâmplat de-a lungul acestor ani, nu am să-l pot ierta niciodată.

Pe lângă toate astea mi-a spus că am liber câteva zile, până când mă vindec complet şi mă pot întoarce la munca mea noapte de noapte în clubul său. Ştiam că nu avea de gând să renunţe la asta şi mai ştiam şi motivul pentru care făcea asta: banii. Scotea o grămadă de bani de pe urma mea, iar conturile sale depăşeau cu mult limita imaginaţiei. Scott a avut întotdeauna bani. Chiar şi atunci când pierdea teancuri de bani, chiar saci în unele nopţi de poker sau licitaţii, el tot câştiga ceva şi pleca acasă cu valizele pline. Niciodată nu am înţeles de unde avea atâţia bani şi cum reuşea să-i înmulţească atât de uşor.

Şi mi-am dat seama într-un final, că oricât de multă linişte ar fi în jurul meu, eu întotdeauna mă aflu în mijlocul pericolului. Nu mă puteam lupta cu Scott oricât de mult mi-aş fi dorit ca să scap de posesia lui sau măcar de statutul de animatoare. Singurul mod de a-l învinge era să-l atac în punctele slabe. Iar asta, fără un plan bine pus la punct, ar fi însemnat să îmi risc propria viaţă. Şi poate şi pe a celora din jurul meu. Pentru că dacă e ceva ce am învățat în toţi anii aceștia de când sunt lângă el, acela e faptul că Scott e mai periculos decât o viperă.

Şi apoi, mai este Harry. Practic, sunt prinsă într ciocan şi nicovală. Nu pot renunţa la el, pentru că este singurul lucru bun din viaţa mea, este tot ceea ce mi-a mai rămas mai de preţ şi nu pot renunţa nici la poziţia mea de animatoare. Şi ştiam al dracului de bine că trebuia să renunţ la una din ele. Pentru că odată ce Harry va descoperi asta, avea să mă părăsească. Asta e ceea ce el urăşte cel mai mult pe lumea asta: minciuna şi animatoarele. Iar eu, le practic pe ambele. Încă mă întreb cum de am reuşit să ţin asta ascuns până acum de el şi nu şi-a dat nimeni drumul la gură să ciripească detaliul acesta de faţă cu el. Nici nu vreau să mă gândesc cum va fi atunci când va afla. Faptul că aş putea să-i zdrobesc inima şi sentimentele mă face să-mi pierd minţile.

În jurul orei prânzului,eu şi Scott ne aflam împreună pe pistă, întrecându-ne într-o cursă încinsă pentru amuzament. Nu ştiam ce se întâmpla cu el, dar cert e că eu mă bucuram de cursă. Nu se lăsa mai prejos decât mine şi asta mă amuza complet. Am aruncat o privire scurtă în oglinda retrovizoare, observându-l imediat în urma mea, încercând să mă depăşească, şi am apăsat pe acceleraţie, schimbând brusc viteza. A tras de volan şi a ajuns în paralel cu mine, însă nu destul de în faţă cât să mă depăşească atunci când am trecut prima linia de sosire. Am oprit maşina cu un scârţâit puternic al roţilor pe asfaltul încins, urmată îndeaproape de Scott.