Behind The Lies

Capitolul 24: Mărturisiri

Mă simţeam incomod. Era ca şi cum aş fi fost pusă pe ace în loc de canapeaua livingului meu. Încă nu mă puteam obişnui cu situaţia din ultimele două zile şi cu apariţia bruscă a mamei. Mă simţeam ciudat, pentru că a trebuit să rămânem doar noi două acasă, fiindcă Harry a fost nevoit să plece de dimineaţă să se întâlnească cu Chris. Încă mă întrebam ce minciuni i-a îndesat Victoria pe gât lui Francisco ca să poată pleca atâta timp fără el.

Chiar şi numele acelui nenorocit m-a făcut să scrâşnesc din dinţi. Atât el cât şi propria mea mamă sunt nişte nenorocitţi care m-au jucat pe la spate şi mi-au distrus viaţa, fără măcar să le pese. 

Am lăsat cana de cafea pe masă şi m-am ridicat rapid, îndreptându-mă spre bucătărie, acolo unde mama era de câteva minute bune. Asta e o ocazie bună ca să aflu cât mai multe răspunsuri la întrebările ce îmi macină interiorul de atâta timp. Cum de a ajuns să se căsătorească tocmai cu el ? De ce nu am ştiut niciodată că ea a fost o animatoare ? De ce am atâtea întrebări şi nimeni nu-mi răspunde la ele ?

" Mamă, vreau să vorbim " am spus calm, atrăgându-i atenţia femeii brunete ce stătea aplecată deasupra chiuvetei şi spăla o farfurie.

" Sigur " a răspuns ea. " Aşteaptă două minute să termin cu astea "

Am dat din cap în semn aprobator, deşi nu ştiu de ce am făcut-o şi m-am aşezat la masa din bucătărie. Mi-am muşcat buza inferioară, gândindu-mă la cum să încep acea conversaţie pe care am evitat-o încă de ieri dimineaţă şi asta datorită lui Harry.

Am privit-o cum şi-a şters mâinile de apă şi apoi a tras scaunul din faţa mea şi s-a aşezat.

" Ce s-a întâmplat ? " a întrebat simplu.

" Vreau să ştiu tot " am răspuns brusc şi mi-am dat seama că nu suna deloc aşa cum mi-am construit eu în minte. 

Ochii ei nu mi-au părăsit chipul şi nici eu nu-mi puteam lua ochii de la ea. Puteam să jur că a înghiţit în sec înainte să poată vorbi.

" C-Ce anume ? "

" Tot " am spus simplu. " De ce ne-ai părăsit pe mine şi pe tata, de ce ai plecat ? Şi cum dracu' ai ajuns să te căsătoreşti tocmai cu bărbatul care mi-a făcut atâta rău ? El mi-a distrus viaţa, ştii asta ? "

A luat o gură mare de aer, în timp ce eu îmi simţeam deja ochii umezi. 

" Ce ascundeţi ? Ce stă în spatele poveştii ăsteia, mamă ? Ştii cât de greu e să trăieşti cu atâtea întrebări în minte care îţi macină şi ultima sfărâmă de speranţă odată cu trecerea timpului şi a răspunsurilor neprimite ? "

Vocea mea încă era calmă şi eram chiar şi eu uimită de controlul pe care îl deţineam asupra mea, deşi fierbeam pe interior datorită sentimentelor nenumărate ce mă măcinau. Eram supărată, pentru că sunt atâtea lucruri pe care nu le ştiu, atâtea întrebări fără răspuns, furioasă, pentru că deşi ea m-a abandonat când aveam mai multă nevoie de ea, acum a apărut în viaţa mea şi încearcă să repare lucrurile deşi e în zadar, obosită şi totuşi agitată pentru că voiam ca lucrurile să stea altfel. Să pot purta o discuţie cu mama la masa bucătăriei despre lucruri pe care mamele le discută cu fiicele lor. În schimb, eu eram nevoită să o forţez să-mi spună tot ce voiam să aflu şi să-mi mărturisească tot adevărul din spatele minciunilor în care am fost nevoită să trăiesc atâţia ani şi încă o fac. M-am săturat să trăiesc sub minciună ... Toată viaţa mea a fost o minciună continuă şi deşi am ajuns la vârsta asta, eu încă nu-mi cunosc tot trecutul. 

Şi apoi, subconştientul meu frustrant a reacţionat şi tot ceea ce îmi repeta era că şi eu folosesc aceeaşi armă în prezent: minciuna. Îmi reamintea constant câte minciuni i-am băgat pe gât lui Harry şi continui să o fac. Dar nu văd altă soluţie. Singura care ar putea să ne ajute pe amândoi ar fi să-l las să plece, să renunţ la tot ceea ce avem împreună, iar asta nu mi-ar aduce altceva decât moartea.