Behind The Lies

Capitolul 17: Greşeală

M-am foit în scaunul inconfortabil, încercând să găsesc o poziţie confortabilă. Şi deşi ştiu că nu e de la scaun, ci de la durerile mele îngrozitoare de burtă, am continuat să dau vina pe scaunul pe care Liz m-a pus să stau încă de când am ajuns la doctor.

" De ce dracu' am venit aici, Liz ? " întreb vizibil morocănoasă, iar ea doar chicoteşte.

" Ca să ne distrăm puţin. " răspunde, dar apoi ieşirea ei bruscă mă face să înţepenesc în scaun. " Taci dracului din gură, târfo ! Nici măcar nu poţi să stai în scaunul acela din cauza durerilor şi mă întrebi de ce suntem aici ? "

O vedeam cum încearcă să se stăpânească, fără să facă o scenă în faţa celorlalţi pacienţi. Iar pe mine mă amuza acest lucru şi probabil dacă nu aş fi fost chinuită de acea durere, aş fi râs ca o psihopată.

" Dar nu e aşa grav " am bolborosit, iar ea şi-a dat ochii peste cap.

Şi ştiu că dacă nu am fi fost în public, mi-ar fi dat probabil o palmă pe care să o ţin minte toată viaţa.

" Aşa e. Azi-noapte nici nu ai avut frisoane, nici nu ţi s-a făcut greaţă de câteva ori şi ai zăcut în patul meu " s-a aplecat puţin în faţă, încercând să-mi şoptească ceva. " În patul în care eu şi iubitul meu, aparent, ne pregăteam de o partidă de sex, ca mai apoi să dai tu buzna în casă " s-a lăsat la loc pe spate în scaun şi a oftat. " Poate eşti însărcinată " a ridicat nonşalant din umeri şi am privit-o şocată.

" Poate că atâta sex ţi-a afectat creierul. " m-am răstit la ea şi a bufnit în râs.

" Vorbea nimfomana "

Mi-am strâns mâinile în jurul abdomenului, încercând să ignor comentariile răutăcioase ale prietenei mele şi m-am aplecat puţin, legănându-mă în faţă şi în spate ca o nebună scăpată de la spitalul de boli psihice. Liz şi-a dat ochii peste cap şi şi-a strâns picioarele la piept pe scaunul din faţa mea. Nu-mi plăceau spitalele sau doctorii, cu atât mai puţin medicamentele.

" Domnişoara Lea Hyland este poftită înăuntru " 

O tipă blondă, slăbuţă şi mică de statură a ieşit pe uşa cabinetului medical, ţinând în mână câteva fişe pe care a semnat ceva cu un pix. 

M-am ridicat de pe scaun cu încetinitorul, aruncându-i o ultimă privire prietenei mele.

" Mult noroc. Să nu mă bagi la cheltuială " a râs ea de mine şi m-am strâmbat.

Evident că bătea apropo la faptul că aş putea fi însărcinată, dar sunt sigură că nu e aşa. E adevărat că am cam scăpat de sub control şi Harry nu a folosit un prezervativ, dar am luat contraceptive la timp.

Când am intrat în cabinet, o doctoriţă de vârsta a doua, cu părul blond şi dat pe spate şi o pereche de ochelari mult prea mari pentru faţa ei micuţă, era cu ochii în monitorul calculatorului. Când m-a observat, s-a ridicat de pe scuan şi mi-a zâmbit cald, oferindu-mi un loc în faţa sa.

" Ce s-a întâmplat, Lea ? "

M-am gândit câteva secunde la o formulare corectă, înainte să-i spun pe îndelete simptomele pe care le aveam încă de azi-noapte. M-a privit atentă pe sub ochelari, cugetând informaţiile date de mine. Mi-a oferit mai apoi un test de sarcină şi m-a trimis la baie să-l fac. Frustrată şi mult prea obosită de aceste lucruri am acceptat şi am făcut nenorocitul acela de test. Surprinzător sau nu, starea mea era aceeaşi şi nu puneam prea multă importanţă în ceea ce aveam să aflu mai târziu. Nu voiam să mă panichez şi să mă gândesc la faptul că puteam fi însărcinată. Era exclus !