Behind The Lies

Capitolul 36: Trust Issues

Îmi simțeam capul bubuind şi lacrimile curgându-mi neîncetat. Totul părea să se mişte cu încetinitorul, ca şi cum totul era în defavoarea mea. Eram atât de aproape de moarte, încât îmi simțeam interiorul cum mă macină. Toate amintirile mi se derulau în faţa ochilor ca nişte fotografii pe film şi puteam să jur că începeam să delirez. L-am văzut pe tata, scumpul meu tată care îmi lipsea atât de mult şi momentele alături de el; i-am văzut pe bunicii mei dragi pe care i-am pierdut mult prea brusc, fără să pot face ceva. Puteam citi mândria în ochii lor întotdeauna şi buzele ce mimau acele cuvinte pe care oricine îşi dorește să le audă: te iubim. Am văzut-o pe mama şi lacrimile ei calde. Şi mi-am dat seama că o iertasem. La naiba, o iertasem şi aveam nevoie de ea lângă mine. Era singurul lucru care mi-a mai rămas din familia mea.
Şi în sfârșit, l-am văzut pe Harry. L-am văzut cum mă implora să nu îl părăsesc, cum lacrimile îi curgeau şiroaie pe chipul său frumos. Mi-a spus că are nevoie de mine, că sunt tot ce i-a mai rămas. Cum pot să îl părăsesc ? Cum pot să îl las de izbeliște ?
Am tras o gură mare de aer, pentru că simțeam cum mă sufoc şi am deschis brusc ochii, la fix cât să pun piciorul agresiv pe frână şi să trag în același timp şi frâna de mână. Nu puteam să fac asta. Eram mult prea slabă ca s-o fac, știind că aveam să plec fără să îmi închei socotelile cu viaţa.
Inima îmi bătea puternic în piept, iar sângele îmi circula alert prin vene. Am rămas nemișcată, pentru că simțeam mașina cum se clătina uşor şi mi-am dat seama că roțile din faţă erau suspendate în aer. Aveam să mor ! Aveam să plec fără să îmi iau adio de la el şi să îi spun cât de mult îl iubeam. Aveam să plec fără să îmi iau adio de la mama şi să îi spun faptul că am iertat-o pentru tot.
Mi-am închis ochii şi am încercat să îmi reglez respirația. Au trecut minute bune, stând blocată acolo, până ce mi-am dat seama că trebuia să mă calmez şi să încerc cumva să ies din mașină fără să cad cu totul în prăpastie.
" Lea ! "
Nu știam dacă visam sau urletul acela de durere chiar îi aparținea lui. Eram împietrită şi incapabilă să mă mişc.
Ce-am făcut ? îmi repetam într-una în minte.
" Lea, iubito ! " când vocea lui s-a auzit din nou, de data asta mult mai tare, mi-am dat seama că nu visam şi nici nu deliram.
Harry era acolo. Dar oare putea să mă salveze ?
Mi-am dezlipit pleoapele cu grijă, însă mâinile le-am păstrat strânse de volan. Îmi era teamă să fac vreo mișcare.
" Harry ... " am șoptit tremurând, însă știam că nu mă auzea.
Am suspinat uşor când am simțit mașina clătinându-se din nou. Era un sentiment inexplicabil ce îmi ardea tot interiorul şi știam că acum viaţa mea conta doar de Harry.
" Prinde-l odată, la naiba ! " l-am auzit strigând, însă nu m-am mişcat nici de data asta. " Lea, iubito ! Ascultă-mă ! Orice s-ar întâmpla, nu te mişca ! O să te salvăm, jur ! "
Am clătinat uşor din cap, abia perceptibil pentru a-l face să înțeleagă că am prins ideea şi apoi, pur şi simplu am așteptat. Iar acele secunde de așteptare păreau să fie ore, zile, luni ... Poate cele mai lungi secunde din viaţa mea. Pentru că viaţa mea conta de acele secunde. Mi-am închis ochii din nou când mașina s-a zguduit brusc, pentru că pur şi simplu nu puteam privi înainte şi să văd peisajul morții mele cum mă așteaptă nerăbdător.

Harry's POV.
Știam că dispăruse. Nu era nicăieri în împrejurări şi mi-am dat seama că plecase. Şi era vina mea.
Am încercat să fac o mișcare care s-a dovedit a fi proastă. Probabil că m-a văzut cu blonda aceea şi de asta a plecat. Cert e că, atât ea cât şi Zayn dispăruseră. Şi asta mi-a alimentat furia şi dispreţul.
" Omule, unde ai fost ? " a întrebat Josh, suflând greu ca şi cum ar fi alergat kilometri.
" Prin preajmă ! " Am răspuns nonşalant.
" Lea a plecat. " a spus el şi mi-am întors privirea în altă parte.
" Ştiu. "
" Nu, omule. Nu înțele- "
" Ba înțeleg ! " l-am tăiat brusc. " Văd că a plecat şi mai văd că şi Zayn lipsește. Ce coincidență ! "
" Harry - " a început, dar a fost tăiat din nou de unul din oamenii lui Zayn care alerga spre noi. Liam cred.
" Styles ! " mi-a aruncat telefonul lui şi mi-a făcut semn să vorbesc.
Mi-am rotit ochii şi am dus telefonul la ureche.
" Uite ce e, Malik ! N-am chef de jocurile tale stup- "
" Styles, Lea e pe cale să moară. " a spus direct şi am simțit cum mă înec cu propria salivă.
" Nu face glume proaste cu mine, Zayn "
" Harry, Lea se îndreaptă spre o prăpastie în acest moment şi nu pot să o opresc ! Jur ! Mişcă-te aici, acum ! "
Am simțit cum toată lumea mea dispare, iar cerul îmi cade în cap. Am scăpat telefonul pe jos, în timp ce Zayn îmi dădea indicațiile, rămânând înțepenit.
" Harry. Ce s-a întâmplat ? "
" Josh, dă-mi cheile de la mașina ta ! Acum ! "
Josh mi-a înmânat cheile şi am plecat în grabă din locul acela, urmând indicațiile lui Zayn. Zona aceea îmi părea cunoscută, dar nu îmi puteam aduce aminte acum, pentru că tot ceea gândeam în acel moment era Lea şi faptul că eram pe punctul de a o pierde. Din cauza mea. Dacă şi ea urma să moară, nu aveam să mi-o iert niciodată că am lăsat-o să plece.
Eram buimăcit şi am încercat să găsesc o cale mai ușoară de a ajunge în locul indicat de Zayn.
Telefonul a început să sune şi am răspuns în grabă, sperând să primesc o veste bună.
" I-am pierdut urma, dar încerc să o recuperez. Cred că ştiu deja în ce punct se îndreaptă. " a vorbit Zayn şi doar am clătinat din cap, ca şi când mă putea vedea.
Eram împietrit de frică şi ascultam printre rânduri ceea ce spunea Zayn în continuare.
" Sunt la 5 minute distanță de tine " am spus şi am apăsat pedala accelerației cât de mult am putut.
" Zayn, dacă păţeşte ceva, e doar vina mea. "
" Nu o să pățească. O s-o salvăm " a spus el, deşi percepeam nesiguranța din vocea lui.
Am continuat să conduc ca un nebun, până ce la câțiva metri în faţa mea i-am zărit mașina lui Zayn. Însă, din nou, Lea nu era pe nicăieri. Fără să oprească niciunul dintre noi, mi-a făcut semn în direcţia în care probabil a văzut-o îndreptându-se şi am pornit amândoi într-acolo. Aveam un sentiment de déjà vu legat de locul ăsta, însă pur şi simplu nu mă puteam concentra, nu îmi dădeam seama de unde îl știam.
Şi apoi am simțit cum inima mi-a stat în loc când am zărit Berlinetta la câțiva metri depărtare ... pe marginea prăpastiei. Am frânat brusc şi am ieșit din mașină imediat, îndreptându-mă spre mașina ei.
" Lea !! " Am strigat îndurerat, alergând spre ea. " Lea, iubito ! " eram nesigur şi speriat.
Am rămas pe loc când am observat roţile din faţă suspendate în aer şi pe Lea ce era în mașină cu capul sprijinit de volan. Nu am îndrăznit să mă apropii prea mult de mașină, pentru că nu voiam să risc şi să o pierd.
Am fugit înapoi spre Zayn, care căuta deja ceva în portbagajul mașinii lui şi mi-am dat seama ce anume.
" Zayn ! E pe punctul de a cădea! La dracu' nu se poate ! Trebuie să ne grăbim ! " am strigat la el, pentru că pur şi simplu nu mă puteam calma.
L-am ajutat să scoată cablul şi ne-am îndreptat spre spatele mașinii ei, încercând să prindem cârligul de suportul barei din spate.
" Prinde-l pe ăsta în faţa mașinii mele. Acum, Styles ! "
Am apucat cu mâinile tremurânde cablul şi l-am întins până la mașina lui Zayn. Am prins cârligul de bara din faţă a mașinii lui şi am fixat-o bine.
M-am întors în pas alergător la Zayn, care încerca să prindă celălat capăt al cârligului de mașina lui Lea.
" Styles, asigură-te că nu face nici o mișcare care să deplaseze mașina "
" Prinde-l odată, la naiba ! " Am strigat din nou, strângând-mi firele de păr din cap în pumni.
M-am deplasat spre portiera ei şi am zărit-o din nou, de data aceasta cu capul ridicat, privind drept înainte şi în gol.
" Lea, iubito ! Ascultă-mă ! Orice s-ar întâmpla, nu te mişca ! O să te salvăm, jur ! "
Mi-am lipit palma uşor de geamul mașinii, abia atingându-l. M-am întors când Zayn m-a strigat şi l-am ajutat să fixeze cu grijă cârligul de suport.
Malik a tras o gură mare de aer şi apoi s-a întors la mașină. M-am dat doi paşi în spate şi mi-am pus mâinile în cap, privind îngrozit scena din faţa mea.
Ce-am făcut ? E doar vina mea ...
Zayn a turat motorul mașinii de câteva ori, înainte să prindă volanul bine în mână şi probabil să schimbe viteza. Apoi singurul lucru pe care-l vedeam era norul de praf ce ieșea din roțile lui Zayn şi cum mașina lui Lea a început să se miște, când Zayn şi-a forțat mașina şi a început să o tragă pe a lui Lea din nou pe pământ. Roțile din faţă începeau uşor, uşor să atingă din nou pământul şi am simțit cum mă sufoc când am inhalat tot praful acela. Câteva secunde mai târziu, motorul mașinii lui Zayn s-a oprit şi am privit mașina lui Lea care era deja la mulţi metri depărtare de prăpastie.
Mi-am pus picioarele în deplasare şi am fugit cât am putut spre mașina ei, deschizând portiera mașinii.
Am tras-o cu grijă afară şi i-am simțit corpul cum cedează, căzând mai apoi în brațele mele. I-am dat părul de pe faţă la o parte şi am strâns-o în brațe.
" Zayn, a leşinat ! "