Behind The Lies

Capitolul 18: Instinct

Harry's POV.

După ce am lăsat-o acasă, cu un simplu sărut şi o îmbrăţişare, m-am îndreptat spre reşedinţa lui Scott. Uram locul ăla şi mai ales pe Reiner, dar trebuia să o fac. M-am băgat în asta singur şi o să duc jocul până la capăt. 

Mă uram pentru că nu am fost în stare să-i spun lui Lea faptul că am intrat în afacere de bunăvoie. Nu am avut cuvintele şi nici curajul necesare să o fac. Ştiu că s-ar fi supărat şi am fi ajuns să ne certăm din nou, iar momentul nostru împreună a fost mult prea frumos ca să-l stric. O să fie şi mai rău atunci când nu va afla de la tine. Subconştientul meu enervant îmi striga asta încă din momentul când am hotărât să renunţ la ideea de a-i spune. Şi oricât de mult uram să-i dau dreptate, Lea o să se supere şi mai rău atunci când va afla de implicarea mea în transport de la altcineva şi nu de la mine, ştiu asta.

" Diseară la ora opt vă vreau la garaj, alături de ceilalţi " ne-a spus Reiner mie şi lui Chris. 

Biroul său era imens, câteva capete de animale împăiate atârnând pe pereţi, iar mobila din lemn tare părea una dintre cele mai scumpe. Am renunţat la a-i mai analiza încăperea şi mi-am concentrat atenţia asupra sa.

" Voi va trebui doar să atrageţi atenţia poliţiei, cât timp restul se ocupă de transport. Presupun că nu va fi aşa greu, nu-i aşa ? " a vorbit el, iar eu mi-am întors privirea uşor spre Chris, care asculta cu atenţie tot ceea ce spunea Reiner.

Am impresia că e ceva mai mult în spatele afacerilor ăstora şi aveam să aflu cât mai curând, acum, după ce m-am implicat în rahatul ăsta mai mult decât plănuisem iniţial. Dar dacă tot am făcut asta, o să le fac jocul exact cum vor ei. O să dau tot ce pot, ca să ţin poliţia departe de echipa ce se ocupă cu transport şi aparent ... este condusă de Lea.

Am ridicat uşor din umeri, încercând să-mi păstrez calmul. " Atunci aşa să fie. Ne vom ocupa de asta. " am vorbit pentru prima dată de când am ajuns aici şi privirile celor doi s-au îndreptat spre mine.

Chris m-a aprobat şi un zâmbet hidos s-a întins pe faţa nenorocitului din faţa mea. Şi-a aşezat picioarele pe suprafaţa plată a biroului, lăsându-se comod pe spate în scaun, pufăind în continuare din trabucul pe care îl ţinea între două degete.

" Bun. Ceva îmi spune că lucrurile vor merge bine între noi, băieţi " a rânjit el.

Am pufnit uşor şi am zâmbit strâmb. Lucrurile nu vor fi la fel niciodată, totul se schimbă ... chiar şi eu. 

M-am ridicat plictisit de pe scaun şi am ieşit din biroul său, îndreptându-mă spre maşină.

" Crezi că o să reuşim ? " a întrebat Chris.

" Am încredere în noi " am răspuns sigur pe mine, iar el a rânjit.

" Nenorocitul ăsta nici nu are idee ce îl aşteaptă. " a mârâit el, iar eu i-am întors zâmbetul.

" Ştii ce se spune ... cei mai retraşi, schimbă regulile jocului. "

Chris a clătinat din cap zâmbind şi apoi am urcat fiecare în maşina lui. 

Acum, adevărata problemă o constituie Lea. Sincer să fiu, mi-e mai teamă de reacţia ei decât de orice cursă nebună prin New York cu poliţia pe urmele mele sau de planurile lui Scott. Ştiu că nu îi va conveni şi probabil totul o să se termine cu o altă ceartă între noi doi, dar nu pot face nimic în legătură cu asta. Sunt implicat în asta acum, aproape la fel de mult ca şi ea.

" Haide, Chris ! Ce îţi ia atât de mult ? " am strigat frustrat la el, pentru că deja eram în întârziere.