Behind The Lies

Capitolul 12: Furie

Praful ce se ridică în urma roţilor care se învârt blocate pe asfalt, mă astupă şi mă fac să-mi închid ochii. Tuşesc de câteva ori, dar maşina continuă să facă cerculeţe în jurul meu. Încerc să-mi dau seama cine se află la volan, dar norul de praf nu îmi permite. Dintr-o dată maşina dispare brusc. Mă uit disperată după ea însă nu văd nimic. Şi odată ce praful începe să se diminueze, o altă maşină îşi face apariţia în vizorul meu. Se apropie cu viteză din faţă. Şi încremenesc în loc. Nu mă pot mişca şi palmele îmi transpiră. Vreau să fac ceva, să fug, să plec din locul ăla blestemat, de care se apropie cu viteză acea maşină neagră, dar .. nu mă pot mişca. Când o văd din ce în ce mai aproape, închid ochii şi aştept impactul. Dar nu vine niciodată. Scârţâitul forţat al roţilor când sunt frânate îmi afectează auzul şi tresar. Dar nu îmi deschid ochii. În câteva secunde, două braţe puternice îmi înconjoară talia de la spate şi deschid brusc ochii. Maşina e încă în faţa mea, praful s-a diminuat, iar braţele sunt încă în jurul meu.

" Nu te speria. Nu-ţi voi face rău niciodată. Tu eşti a mea şi doar a mea ! " vocea aceea groasă e atât de cunoscută îmi dădea fiori pe şira spinării.

Buzele lui se lipesc de pielea gâtului meu, înainte să vorbească din nou. 

" Mereu " a făcut o pauză scurtă, sărutându-mi din nou pielea. " Te voi salva ! "

Mă trezesc stupefiată şi răsuflu greu, de parcă mi-aş fi ţinut respiraţia în tot timpul ăsta. Aceeaşi replică, aceeaşi voce groasă ca şi-n visul de acum câteva zile.

" Lea ? Eşti ok ? "

Aceeaşi voce groasă şi răguşită se aude din nou şi îmi întorc capul rapid, găsind privirea somnoroasă a lui Harry lângă mine. Mă priveşte uşor speriat, iar eu sunt şi mai confuză decât credeam. Cum e posibil ? Mă uit în jos, iar mâna lui e încolăcită în jurul meu şi picioarele la fel. Îl privesc şocată câteva secunde, până când îmi dau seama că probabil arătam ca o psihopată. Camera e întunecată. Mă uit pe geam, cerul fiind total negru. Ceasul de pe noptieră arată ora 3am şi încerc să-mi calmez respiraţia.

" Da .. cred că da. " şoptesc.

" Vino ! A fost doar un vis. " spune el uşor şi mă trage înapoi pe pernă.

Dau din cap aprobator fără să mai spun şi altceva şi îl trag spre mine. Corpul lui solid se aşează deasupra mea, cu capul pe pieptul meu şi corpul între picioarele mele. Mâinile lui îmi înconjoară corpul şi mă sărută moale înainte să îşi reia poziţia şi să adoarmă la loc. Hotărăsc să fac şi eu acelaşi lucru, deşi sunt nelămurită. Pot să jur că vocea lui Harry era identică cu cea din visele mele. Şi mirosul şi parfumul ... Îl privesc din nou cum doarme ca un înger pe pieptul meu şi zâmbesc. Îngerul meu ... Înainte să-mi mai treacă şi alte lucruri prin minte îl mai sărut încă odată pe creştet şi încerc să adorm şi eu din nou. 

Soneria ceasului se aude în dormitor ca un ecou şi mă întind somnoroasă după telefon. Dibui cu mâna pe noptieră după el, însă atunci când îl găsesc, alunecă de pe suprafaţa plată şi face contact cu podeaua, alarma oprindu-se brusc. Rahat ! Încerc să mă mişc, dar corpul lui Harry îl ţine strâns pe al meu în aceeaşi poziţie în care am adormit azi noapte. Se foieşte uşor din cauza zgomotului produs de telefon, dar nu se trezeşte. Capul său e afundat între sânii mei, iar mâinile sale îmi înconjoară mijlocul. Îmi duc palma la gură, pentru a-mi opri chicotele neîncetate, în timp ce îi masez uşor scalpul, iar el mormăie şi geme în somn răsfăţat. Încerc să mă mişc pentru a coborî din pat fără să-l trezesc, dar nu există nici o şansă să mă pot mişca cu Harry deasupra mea.