Behind The Lies

Capitolul 40: Noaptea

Am pășit cu dreptul în interiorul clubului, deși era inutil. Doar aerul toxic din interior îmi dădea o stare de greață greu de reprodus, dar trebuia să merg înainte. M-am strecurat cu grijă printre corpurile agitate și, deși era abia începutul serii, clubul era arhiplin.

Nu puteam să înțeleg cum de avea atât de mare succes, era uimitor cum, seară de seară, indiferent că era în timpul săptămânii sau weekend, clubul avea clienți destui cât să îi umple buzunarele lui Scott Reiner.

Mi-am auzit numele imediat ce am ajuns în dreptul barului și am privit spre Rob, barmanul, care mi-a arătat cu mâna direcția biroului lui Scott. Voia să mă vadă. Am aprobat ușor din cap și am încercat să îi întorc zâmbetul lui Robert, probabil cel mai drăguț angajat al clubului.

Mi-am îndreptat mai apoi pașii spre biroul situat în spatele barului și am luat o gură mare de aer înainte să împing ușa masivă și să pătrund înauntru fără nici un fel de atenționare. Și acolo era Scott, în fața mini barului său, punându-și într-un pahar ceva ce părea a fi whisky.

" Te așteptam. " a spus, deși era cu spatele la mine și teoretic nu mă putea vedea.

Știa că sunt chiar acolo.

" S-a întâmplat ceva ? " am întrebat încet.

Nu m-am clintit de lângă ușă, până ce s-a întors și m-a privit, un zâmbet superior jucându-i pe buze. Voiam atât de mult să îi șterg acel rânjet de pe față, să îl pun la pământ și să îl strivesc ca pe un nimic, în timp ce mă imploră să îl cruț. Să îmi cadă la picioare și să mă roage cu disperare să nu îi zbor creierii.

Atât de mult îl detestam pentru tot ceea ce am trăit din cauza lui și a oamenilor săi și, dacă aș fi avut puterea necesară, l-aș fi ucis exact în acel moment fără pic de regret.

" Pari detașată. " a remarcat și mi-am abținut instinctul de a-mi da ochii peste cap.

Nu că i-ar păsa cum mă simt eu.

" Posibil. " am răspuns scurt, vrând cu tot dinadinsul să termin jocul ăsta stupid. " Vorbește, Scott. "

A râs, după care s-a deplasat spre scaunul său și s-a așezat comod, făcându-mi semn să mă așez în fața lui. I-am urmat gestul și m-am așezat pe scaunul din fața biroului, așteptând să înceapă o dată să vorbească. Știam că avea ceva de spus sau de rezolvat, iar eu eram pionul principal care avea să îl scoată din rahat și să îi rezolve problemele.

" Am dat lovitura. " a spus el, aplecându-se ușor peste birou.

Și am râs. Am râs, pentru că la el orice afacere însemna o mare lovitură, iar ceea ce îmi spunea el nu era nimic nou. Încă nu înțelegeam cum un om atât de penibil ca Scott deținea atâta putere și control, deși era atât de incapabil; cum de nu înfundase pușcăria încă.

Evident că nu a făcut-o, din moment ce i-am rezolvat fiecare problemă în parte până acum. Aș fi putut să intru în cartea recordurilor pentru numărul de oameni pe care i-am omorât în ultimii trei ani pentru el. Nenorocitul !

" Amuzant. " am spus, iar el m-a privit suspicios.

Nu îmi era frică de el, nu avea ce să îmi facă, în afară de a mă omorî. Dar era conștient că dacă făcea asta, ar avea multe de pierdut. Era un joc continuu, în care chiar dacă nu eu eram cea care deținea puterea supremă, aveam un rol important ce menținea balanța echilibrată și îl susțineam pe el la suprafață. Iar Scott era conștient de acest lucru.

" Știi ce e mai amuzant ? Faptul că tu o să fii pionul principal, iubito. "

Nu înțelegeam ce voia să spună cu asta, dar nu mai era de mult un șoc pentru mine faptul că mă folosea pe post de pion ... sau scut.