Behind The Lies

Capitolul 27: Miami (2)

" Stai ! "

M-am oprit pe loc şi am luat o gură mare de aer, înainte să mă întorc cu faţa spre el din nou şi să-l găsesc în aceeaşi poziţie, cu ţigara între buze.

Se joacă cu răbdarea mea ... şi nu e bine.

" Ce vrei ? "

Am regăsit singură tonul dur al vocii mele şi nu aveam de gând nici în ruptul capului să-l retrag.

S-a întors uşor cu faţa spre mine şi ochii săi erau uşor mijiţi datorită fumului de ţigară. Mi-am încrucişat mâinile la piept, aşteptând să spună ceea ce avea de spus.

A lăsat mai întâi fumul să-i iasă printre buze şi apoi şi-a axat privirea asupra mea.

Ochii lui încă îmi trimiteau fiori pe şira spinării şi mă simţeam inconfortabil sub presiunea privirii sale.

" Nu am timp la dispoziţie. " am lovit şi el a ridicat uşor o sprânceană.

" Vreau să vorbim. "

" Să fie rapid. Am şi alte lucruri de făcut. "

El a pufnit uşor în râs şi a privit în altă parte, cu zâmbetul amar pe chip, înainte ca ochii săi, mai duri decât i-am văzut vreodată, să mă fixeze din nou. Priveam neputincioasă cum Harry se adapta zi de zi mediului hazardat şi devenea din ce în ce mai critic.

S-a apropiat doi paşi de mine şi mâna lui mi-a prins încheietura, trăgându-mă după el.

" Dă-mi drumul. Harry, ce dracu' te-a apucat ? "

Am continuat să merg trasă de el pe partea laterală a clădirii, până ce am ajuns în spatele hotelului. Dar în loc să ne îndreptăm spre şezlonguri sau intrarea din spate, Harry s-a oprit pe loc şi m-a împins în peretele clădirii.

Muzica se auzea uşor pe fundal şi lumea încă era la piscină, însă nimeni nu părea să ne observe.

" Ce joc joci, Lea ? " a rostit cuvintele printre buzele rigide.

Brusc şi iremediabil, am simţit o dorinţă nestăvilită să-l plesnesc cât pot de tare peste obrajii săi moi, pe care, cu ceva timp în urmă i-aş fi sărutat fără încetare.

Ce l-a determinat să fie atât de rece cu mine ?

" Harry, nu-mi pune răbdarea la încercare. "

" Că altfel ce ? "

" Nu cred că o să-ţi placă ce o să vezi. "

S-a îndepărtat doi paşi de mine şi şi-a prins părul între între degete, trăgând uşor. Buclele sale păreau mai multe în ultimul timp, semn că părul îi crescuse destul de mult.

" Cine era ăla care te-a adus cu maşina ? "

Am rânjit, aşteptându-mă la acea întrebare.

" Şi unde ai fost toată ziua ? "

" Mă tragi la răspundere, Styles ? "

" Da, asta fac. Acum, răspunde-mi, până nu-mi pierd controlul de tot. "

" Mike. Unul dintre oamenii lui Scott. A fost drăguţ şi m-a lăsat să-mi petrec ziua cu el. "

I-am putut auzi dinţii cum scrâşnesc şi maxilarul i se încordase. Ochii săi păreau să-şi fi pierdut culoarea pură de altă dată.

Mi-am petrecut ziua cu Mike, dar adevărul era că afirmaţia mea făcuse să se înţeleagă multe moduri de a-ţi petrece ziua cu o persoană ... şi dacă stau bine să mă gândesc, cam ăsta era şi scopul.