Behind The Lies

Capitolul 28: Singura

Am înghiţit în sec, analizând acum băiatul ce stătea proptit de zidul clădirii. Părul lui şaten părea mai închis în lumina slabă ce pătrundea în zona unde noi ne aflam. Nu era foarte înalt, poate cu doar câţiva centimetrii mai înalt decât mine şi cu mulţi alţi centimetri mai scund decât Harry. Corpul său nu era bine lucrat, iar trăsăturile feţei lui mă duceau cu gândul direct la bătrânul Parker.

Şi mi-am dat seama că Richard Parker era la fel de viclean ca şi tatăl său.

Am luat o poziţie autoritară, aşezându-mă în faţa lui Harry. Mârâitul furios al iubitului meu m-a făcut să-mi duc mâinile la spate subtil şi să-l atenţionez că deocamdată nu e momentul să-l atace pe Richard.

Era furios, îi puteam simţi pieptul ce i se ridica neregulat datorită respiraţiei apăsate.

" Ce vrei, Parker ? "

Nu mă putea lua prin surprindere şi trebuia să fiu atentă la fiecare mişcare a lui. 

A început să râdă într-un mod batjocoritor şi când Harry s-a împins uşor în mine, mi-am dat seama că începea să-şi piardă controlul.

Şi dacă Parker continua să ne atace, mi-e teamă că nu o să-l mai pot opri pe Harry atunci când o să-l doboare şi o să-i aplice lovitură după lovitură.

" Ce vreau ? V-aţi bătut joc de mine şi m-aţi făcut de râs în faţa celorlalţi. "

" Nu e vina noastră că te-ai băgat într-o cursă de care te-am atenţionat că nu poţi s-o duci la capăt. " am replicat.

Chipul său uşor amuzat a devenit rigid în câteva secunde şi s-a dezlipit de perete, stând acum în capul oaselor.

A făcut doi paşi mai aproape de noi şi am ridicat un deget de atenţionare asupra lui.

" Dacă te mai apropii un singur pas, o să ai de suferit. "

A pufnit uşor şi şi-a dat ochii peste cap. 

" Eşti aşa penibilă. Mă duc să vorbesc puţin cu Reiner, să văd ce mai face. "

Ochii mei s-au mărit, şi nu de frică, ci din cauza uimirii, pentru că acţiona aşa, deşi nu ştia cu cine are de-aface.

S-a întors pe vârfuri şi a mers înainte. L-am privit până ce a dispărut din raza mea vizuală.

Şi când m-am întors cu faţa spre Harry, am simţit un gol în stomac.

" Îl omor " a mârâit şi a trecut ca fulgerul pe lângă mine, mergând apăsat pe urmele lui Richard.

Am rămas blocată câteva secunde, înainte să-mi dau seama ce întorsătură a luat seara care se presupunea a fi " distractivă. "

Am pornit din loc, în urma lui Harry, însă paşii săi erau cu mult mai mari decât ai mei şi nu reuşeam să-l prin din urmă. 

Şi apoi, am văzut cum s-a apropiat periculos de mult de Parker şi când a sărit în spatele lui, doborându-l la pământ, am simţit cum picioarele mi se înmoaie şi mi-am dus o mână la gură.

Dumnezeule, o să-l omoare ! O să-l bată până o să rămână fără suflare.

Trebuia să fac ceva.

" Harry !! " am ţipat, punându-mi din nou picioarele în mişcare şi alergând în direcţia lor. " Harry, opreşte-te !! "

Dar Harry era deja deasupra lui şi pumnii lui loveau faţa lui Parker exact în modul în care lovea sacul de box în ziua în care am descoperit că se ocupă de sala de fitness şi m-am furişat în încăperea în care el boxa.