Behind The Lies

Capitolul 2

Pe tot parcursul zilei de sâmbătă am dormit. Şi pentru că sâmbăta este ziua mea liberă, încerc să profit cât mai mult ca să mă pot odihni, având în vedere programul meu supraîncărcat şi orele de somn limitate.

Mă simţeam atât de bine în patul meu confortabil, între pernele mele pufoase, când telefonul a început să sune. M-am uitat pe geam şi am constat că soarele era deja la apus. Cât am dormit ?

" Hei felină, trezirea ! " vocea lui Will s-a auzit în gălăgia absolută de pe fundal.

" Ce vrei, Will ?" am spus somnoroasă. 

Nopţile în club nu prea îmi priesc. M-am gândit la posibilitatea unui concediu care era .. imposibil şi am început să râd ca o psihopată, pentru că îndrăznisem măcar să mă gândesc la asta.. Animatoarele lui Scott nu au concediu de odihnă. Noi doar lipsim, ca nişte adolescente ce chiulesc de la şcoală pe motiv că s-au îmbolnăvit şi atât. Marele nostru noroc e că suntem multe, destule încât să ne ţinem locul una alteia.

M-am oprit din râs, înainte ca Will să mă poată auzi. S-au auzit câteva ţipete, apoi câteva motoare de maşini şi gălăgia a început să se diminueze.

" Acum mă auzi ? "

" Da"

" Vino şi tu aici ... E toată lumea, atmosfera a început să se încingă "

" Nu pot. Diseară trebuie să fiu în club .. " am mormăit frustrată când mi-am dat seama că în cinci ore, trebuia să fiu deja agăţată de bară.

" Oh, haide. Până la miezul nopţii ajungi " a chicotit el. " Te rooog "

Au urmat câteva secunde de linişte, timp în care m-am gândit la un răspuns. Nu cred că Scott ar spune ceva dacă aş lipsi în seara asta. În plus, pista este tot proprietatea lui.

" Bine, voi fi acolo " am trântit telefonul pe noptieră şi am pus capul înapoi pe pernă în speranţa că voi putea să mai dorm măcar 15 minute, dar degeaba. Somnul meu a dispărut de mult.

Mi-am făcut un duş rapid, după care m-am stabilit în faţa şifonierului, pentru a-mi alege nişte haine cu care să mă îmbrac. După ce am răscolit după ceva lejer şi rapid de îmbrăcat, mi-am ales un maieu negru, botinele, o jachetă de piele şi o pereche de pantaloni scurţi. Nu am nici timp şi nici cheful necesar să mă aranjez prea mult. Am apucat cheile de la maşină şi telefonul şi m-am urcat rapid în Veloster-ul meu. În aproximativ 15 de minute intram în mulţimea de amatori prezenţi pe pistă.

Am oprit maşina lângă un Camaro albastru strălucitor. Puteam să-mi dau seama uşor că maşina asta îi aparţine în totalitate lui Josh, singurul care are astfel de pasiuni pentru maşini ciudate, dintre toţi iubitorii de cai putere pe care îi cunosc.

Am constatat uimită că este mult mai multă lume acum pe pistă decât de obicei. Când am coborât din maşină, privirea curioşilor s-a îndreptat spre mine.

" Bine ai venit, felină " m-a întâmpinat minunatul Josh.

" Bine te-am găsit .. pe teritoriul meu, Cooper " am râs. Ştiam că asta îl tachinează mereu, când îi spun că este teritoriul meu.

Ei bine, nu sunt vreo amatoare, dar îmi plac maşinile şi viteza. Mini-circuitul creat de noi aici, care a fost odată pistă de avioane aparţinând unui aeroport şi atelierul care se află aici îi aparţin acum în totalitate lui Scott Reiner, unul dintre cei mai mari şi mai cunoscuţi traficanţi de droguri din America de Nord. Dar eu mă ocup întotdeauna de ele, fiind mâna lui dreaptă şi .. femeia lui.

Mâinile lui Josh m-au prins într-o îmbrăţişare caldă. Imediat în urma lui au sosit Will-cel-fumat şi Liz.

" Nu ştiam că eşti aici " i-am spus brunetei mele.