Black Passion

Capitolul 1 - Intalnirea

In urma cu cativa ani...

Nicky POV

- Mama, am plecat!

Alerg pe scari, doua cate doua, gata gata sa cad. Am stat pana tarziu sa invat la anatomie si nu am auzit ceasul. La naiba o sa intarzii la ora domnului Jackson. Rahat!

- Sa ai o zi frumoasa, iubito! aud vocea blanda a mamei, din bucatarie.

Ma incalt in graba cu o pereche de conversi, iau cheile de pe masuta din hol, mi le var in buzunarul de la spate, imi pun castile de la telefon in urechi si o zbughesc pe usa afara.

In graba mea sunt cu gandul la scrisoarea pe care o astept. Mai sunt 2 luni de scoala si din toamna sper sa fiu studenta la Harvard University. Am aplicat pentru o bursa acolo, iar cu notele pe care le am sper sa o primesc. E cel mai bun loc unde as putea studia medicina si sa fac si cercetare.

Aud o frana brusca, imi intorc privirea in dreapta, fac speriata un pas in spate, ma impiedic si cad in fund. O motocicleta neagra ca noaptea sta oprita in dreptul meu, motociclistul se da nervos jos si incepe sa tipe:

- Hei, nu te uiti pe unde mergi? Ti s-a urat cu viata? imi spune dupa ce isi da casca jos, ocoleste motocicleta si se apropie de mine.

Panicata, nici macar nu imi pot ridica privirea, strang din ochi si ma blochez. Doamne, poate vine si imi si trage una de nervi, din partea nebunilor astora te poti astepta la orice. Il aud in dreptul meu si fara sa ma ridic sau sa deschid ochii incerc sa o dreg:

- Stii... imi cer scuze! Ma grabeam la scoala si ascultam muzica si eram pierduta in gandurile mele si... chiar nu mi-am dat seama ca s-a schimbat culoarea semaforului!

Se apleaca in dreptul meu, ma prinde de o mana si cu cealalta mana imi ridica barbia. In momentul acela pur si simplu inlemnesc. Sunt cei mai frumosi ochi albastri pe care ii vad si ca si cum nu ar fii de ajuns, nenorocitul imi zambeste. Dumnezeule, arata ca un zeu: parul lung si negru ii incadreaza frumos un chip perfect cu niste ochi albastri  superbi si un zambet de milioane. Timpul parca se opreste in loc, uit sa respir in acest moment si cred ca imi aud bataiile inimii. Oare mi le poate auzi si el?

- Pierduta in ganduri sau indragostita? mi-o tranteste el.

- Aaa... poftim?! o spun iesind din starea de visare de mai devreme. Stai, nu cred ca e treaba ta! Mi-am cerut scuze, asta nu inseamna ca devenim confidenti.

Doamne, cum isi permite sa ma intrebe asa ceva? Imi smucesc mana din mana lui, ma ridic in picioare si imi amintesc panicata de domnul Jackson asa ca o iau la goana inspre scoala, fara sa privesc in urma.

Ajung la fix in banca mea, moment in care intra in clasa domnul Jackson, profesorul meu de chimie.

- Buna ziua, dragilor! Am corectat testele de saptamana trecuta si pentru cei nemultumiti de nota, o sa va mai dau o sansa prin prezentarea unui proiect pana la sfarsitul saptamanii viitoare.

Dumnezeule, oare cine o fi? Gandul imi zboara la brunetul care era sa ma ia pe sus acum cateva minute. Imi amintesc de zambetul lui si privirea albastra intensa si simt o senzatie ciudata de caldura in tot corpul. Oare o sa il mai vad vreodata?

- Veronica Adams, nota maxima ca de obicei! Felicitari! spune profesorul, dar eu il aud parca undeva departe.
Aud pe cineva care isi drege vocea in dreptul meu si imi aseaza o foaie in pe pupitru. Imi ridic privirea si domnul Jackson se uita la mine cu o spranceana ridicata.

- Pierduta in ganduri sau indragostita?

Nu pot sa cred ca a spus asta! Deschid gura sa ii raspund, dar nu imi iese nici un sunet. Simt cum imi arde fata, inclusiv urechile, cred ca arat ca o rosie in toata splendoarea ei. Aud rasetele inabusite ale colegilor mei asa ca imi plec privirea si imi privesc degetele, parca incercand sa imi fac de lucru cu ele. Doamne, sa treaca ora asta cat mai repede!