Black Passion

Capitolul 36 - Vino!

Inca un capitol pe ziua de azi! Yuhuuu... Daca va place, votati! :)

Nicky POV

Mathew nu a scos un cuvant, pe tot parcursul drumului. E incordat si vad ca ceva il agita. Am ajuns in port si nu inteleg de ce am venit in acest loc.

- Mathew, de ce m-ai adus aici? intreb in timp ce intram intr-o cladire, care pare un depozit abandonat.

- Vero, te rog nu ma mai intreba nimic. Nu imi ingreuna mai mult decat atat, situatia.

Cuvintele lui ma sperie.

- Nu inteleg! Ce se intampla, Mathew? Trebuie sa imi explici!

Ceva nu e in regula, simt asta. Simt cum pentru o clipa mi se intuneca privirea si ma dezechilibrez. Mathew ma observa si ma prinde de brat.

- Esti bine? ma intreaba ingrijorat. Aseaza-te aici!

Sacoul i se da usor la o parte si nu pot sa nu ii observ arma neagra. Nu l-am vazut niciodata inarmat pana acum.

- Am ametit, cred ca e din cauza ca nu am mancat nimic azi! ii raspund.

- Tu in ultimele zile nu prea ai mancat, mi se pare ca ai slabit!

- Ce mai conteaza? Nu cred ca m-ai adus aici pentru a-mi tine lectii de nutritie, nu? Sau o sa ma tintuiesti cu pistolul ca sa ma convingi sa mananc?

Ii suna telefonul si il vad ca se incrunta inainte sa raspunda.

- Leon... daca m-ai sunat inseamna ca Victor are dreptate si esti un nenorocit de tradator, la fel ca si prietenul tau, pilotul. Ce trebuie tu sa stii e ca, viata Veronicai depinde de voi! spune in timp ce isi scoate pistolul si ma priveste, dupa care intrerupe convorbirea.

Nu imi vine sa cred asta. M-as fi asteptat de la oricine sa o faca, mai putin la el.

- Esti un nenorocit, Mathew! Erai singurul in care aveam incredere! Cat de proasta am putut fi!

- Vero, eu...

- Stii ceva? Nici nu vreau sa te aud! Nu ma intereseaza explicatiile tale! Te urasc!

- Daca fac asta, Victor imi va spune cine mi-a ucis parintii! Ti-am spus ca voi face orice ca sa ma pot razbuna!

- Daca va fi nevoie, ma vei ucide? intreb cu o voce tremuranda.

- Da! Imi pare rau, Vero!

Nu pot sa cred, asta nu poate fi adevarat! Leon a fost cel care mi-a vrut mereu binele si mi-a spus sa nu am incredere in Mathew si eu ca proasta, am facut exact invers. Cat de oarba am fost! Ma doare mai rau tradarea lui, decat faptul ca propriul meu tata i-a cerut sa o faca.

Ii suna din nou telefonul si de data asta e si mai nervos.

- Ce vrei Leon? Da-mi-l la telefon!

Asculta cu atentie si se misca nervos, fluturand pistolul prin aer. La un moment dat ma priveste mirat si nu inteleg ce vrea sa insemne asta si nici nu am de gand sa il intreb. Nu vreau sa mai vorbesc cu el!

- Pregateste-te sufleteste! Peste jumatate de ora te vei intalni cu cineva! imi spune parca in scarba.

Nu stiu de ce starea de neliniste pe care o aveam de dimineata mi se accentueaza si simt ca inima imi bate din ce in ce mai repede. Auzim motorul unei ambarcatiuni, oprindu-se in apropierea noastra. Mathew se apleaca, imi ia mainile si mi le leaga la spate cu o funie.

- Sa nu faci vreo nebunie, Vero! Te rog, chiar daca nu ma crezi nu vreau sa iti fac rau!

- Scuteste-ma! ii spun sarcastic.