Black Passion

Capitolul 22 - Doar a ta

RamonaNicoletaIonia  iti multumesc pentru cuvintele frumoase!

Jason POV

Nu ma pot abtine sa nu o privesc. E superba, in rochia ei aurie cu parul lasat liber. Pentru o fractiune de secunda ma observa, dar profit de faptul ca Mark ii atrage atentia si ma postez in spatele unui stalp, iesind din raza ei vizuala. Nu e momentul sa ma apropiu de ea, doar stau si o privesc de la distanta si ma bucur de succesul ingerului meu, care a invatat sa zboare si a ajuns sus, exact asa cum merita, asa cum imi doream pentru ea.

Ajung intr-un final la hotel si dupa ce le dau ultimele indicatii agentilor, plec sa o caut.
O zaresc impreuna cu Mark si Vanessa, inconjurati de cativa barbati mai in varsta, care par a fi medici. Acestia ii felicita si o vad cum le raspunde politicos, foarte sigura pe ea. Sunt al naibii de mandru cand vad ca si-a invins timiditatea.

Astept sa ramana singura si ma indrept spre ea. In momentul in care imi aude vocea, o vad cum se crispeaza instantaneu. Se intoarce cu fata inspre mine si ma analizeaza atent, dar imi raspunde cu o oarecare dificultate. O cunosc foarte bine si observ ca inca mai are aceleasi reactii atunci cand se emotioneaza in prezenta mea, exact ca si acum 4 ani. O felicit si o complimentez, dar cea care ma socheaza cu adevarat e Vanessa. Doamne, femeia asta e o ciudata, ma asteptam sa imi scoata ochii, dar dupa ce apare si Luke in peisaj, parca incearca dinadins sa ma lase singur cu Nicky. Exact ce voiam! Multumesc, Vanessa!

- Nicky, trebuie sa vorbim! spun pe un ton serios care nu tradeaza nici o emotie.

- Nu stiu ce am mai avea de vorbit, Jason! Ne-am cam spus ce era de spus, nu? imi raspunde mai mult soptit.

O vad ca se fastaceste si isi muta privirea in lateral. Ii cuprind delicat barbia si incerc sa fac contact vizual cu ea.

- Te rog! E important!

- Bine! Te ascult! imi spune cu voce stinsa.

- Nu aici! Vino!

O prind de mana si o conduc spre iesire. Observ ca se dezechilibreaza usor, probabil din cauza ca bause, asa ca ii cuprind talia si o lipesc de mine. Simt cum se incoarda, ceea ce imi starneste o oarecare satisfactie... nu ii sunt indiferent! Ne apropiem de masina si ii deschid portiera.

- Unde mergem? Nu pot pleca asa, de la petrecere! Nu am anuntat pe nimeni!

- Sunt sigur ca Vanessa deja stie, asa ca nu iti fa probleme! Urca, te rog!

- Cum adica stie?! De unde?

- Luke... E cu ea! Ai uitat? Urca te rog!

Dupa ce se aseaza pe scaun, ma aplec sa ii fixez centura. Parfumul ei de trandafiri imi trezeste toate simturile, boxerii imi devin dintr-o data prea stramti. O sarut usor pe crestet si ma retrag. Isi tine ochii inchisi. Doamne cat e de frumoasa. Ii inchid portiera, ocolesc masina si urc si eu la volan.

- Stai, cum adica? Luke de unde stie? intreaba mirata.

- M-ar fi ajutat sa te rapesc, daca nu veneai cu mine, de voie buna! rad eu dar ea ramane serioasa si inghite in sec.

- Ce?!

- Glumesc, iubito! Sau poate nu?! o tachinez.

- Unde mergem, Jason?!

- Vei vedea! E o surpriza!

- Nu imi plac surprizele!

Simt ca e oarecum speriata, ceea ce nu imi place deloc. Nu imi doresc sa o sperii. Nu vreau sa se teama ca i-as face vreun rau.

- Nicky, te iubesc! Nu as putea sa iti fac vreun rau, crede-ma!

- Stiu! Dar...

- Dar ce? Ai, te rog,  incredere in mine! Ti-am spus ca vreau sa vorbim, iti promit ca nu voi face nimic ce te-ar putea pune intr-o situatie neplacuta.