Black Passion

Capitolul 14 - Logodna

Doi ani mai tarziu...

Nicky POV

Azi eu si Brant aniversam 3 ani de relatie, ani in care nu au fost toate roz, au fost si suisuri si coborari. Tin foarte mult la el, dar gelozia lui ma omoara.

Chiar daca am inceput terapia cu Dr. Smith de mai bine de 3 ani, inca mai am uneori cosmaruri. Retraiesc momentul in care Ramon incerca sa ma violeze si eu eram incapabila sa ma misc sau sa spun ceva. Cosmarul se termina mereu la fel, cu mine trezindu-ma in timp ce il strig pe Jason. Stiu ca Jason e un capitol incheiat pentru mine, dar se pare ca subconstientul meu nu vrea sa accepte acest lucru. Prima data cand s-a intamplat de fata cu Brant, acesta s-a suparat si a plecat la apartamentul sau. E convins ca inca il iubesc pe Jason si ca nu voi fi niciodata in intregime a lui.

Chiar imi doresc ca aceasta relatie sa mearga, sa ajung sa il iubesc asa cum merita, asa cum l-am iubit pe Jason.

" Hei ce faci, mai ai?"

" Imediat sunt gata! Trebuie sa mai verific niste medii de cultura! In 30 minute pot cobora."  ii scriu inapoi.

" Te astept! Te iubesc!"

" Si eu! Acum lasa-ma sa muncesc, altfel nu termin la timp!"

Treizeci de minute mai tarziu, ma asteapta in  fata universitatii, sprijinit de masina si  imbracat la costum, cu un buchet de tranfidafiri albi. Arata superb, iar cand imi zambeste ma topesc toata.

- La multi ani, iubito! ma ia in brate si ma saruta tandru, dupa care imi daruieste buchetul de trandafiri.

- La multi ani si tie! Vai, sunt superbi! Multumesc! Dar ce frumos e cineva azi? chicotesc eu.

- Doar azi? ridica el o spranceana.

- Azi in mod special! Dar totusi nu esti prea elegant pentru Wendy's?

- Nu mergem la Wendy's! Azi vreau sa te duc intr-un loc special!

- Mda... Si eu nu sunt imbracata adecvat! arat inspre blugii mei ponositi.

- Pai ma gandeam ca trecem pe la tine, sa iti vezi cadoul intai!

- Cadoul?! Ce cadou? Mi-ai luat un cadou?

- Normal! Credeai ca o sa uit de aniversarea noastra? Defapt erai sigura, nu-i asa? chicoteste el. Am uitat doar o data, bine? Si mi-am cerut scuze o saptamana.

- Uhm...

Cateva minute mai tarziu ajungem la apartamentul meu. Ma indrept spre dormitor si pe pat gasesc o cutie mare alba. O deschid si inlemnesc. Cu mainile tremurande apuc bucata de dantela alba si o ridic in sus... E o rochie de mireasa! Dumnezeule!

Lacrimi imi inunda ochii. Ma rasucesc pe calcaie, vrand sa merg in living in cautarea lui Brant, dar il gasesc ingenunchiat in spatele meu, cu o cutiuta rosie de catifea, deschisa.

- Nicky, de cand te-am cunoscut pe tine, am aflat ce sunt fluturii în stomac, cum este sa imi fie dor de persoana iubita, cum e sa iubesc sincer. Dar inca nu am aflat ceva, nu am aflat cum e sa petrec restul vietii alaturi de tine. Vrei sa te casatoresti cu mine?

Oh, Dumnezeule! Nu pot sa cred ce mi se intampla, nu pot sa cred ca ma cere de sotie. Nici macar nu stiu daca sunt pregatita pentru un asemenea pas. Ma uit in ochii lui si vad ca ma priveste cu speranta, teama, dar...cu multa iubire si asta imi da curaj.

- Da! raspund timid.

Imi pune inelul din aur alb, cu diamant pe deget, se ridica in picioare si ma saruta cu lacrimi siroindu-i pe obraji.

- Doamne, cat de mult te iubesc! Sunt cel mai fericit barbat, stii? Acum, haide imbraca-te, trebuie sa ajungem la o petrecere!

- O petrecere?! intreb mirata.