Black Passion

Capitolul 26 - Nunta

ingrid-maria  pentru tine! Mi-a placut mult cartea ta "Dama de companie"! :*

Jason POV

Nu pot sa cred ca viata se incapataneaza sa imi dea lovitura dupa lovitura. De cate ori sunt aproape sa trec podul spre fericire, de atatea ori acesta se rupe sub mine si cad in abis. Ma simt ca dracu!

Nu credeam vreodata in viata mea, ca voi ajunge sa nu ma bucur de faptul ca voi fi tata. Stiu ca par un insensibil si ca acest copilas nu are nici o vina, dar... singurul copil pe care l-as fi dorit, ar fi fost unul cu ea, cu Nicky... cu iubirea vietii mele. De cate ori ma gandesc la ea imi simt plamanii de parca mi-ar fi intr-o menghina si nu pot sa respir.

Nicky... Maine se va casatori cu idiotul de Brant. Am aflat de la Luke, care vorbeste zilnic cu Vanessa la telefon, ca Brant nu a aflat de escapada noastra pe yacht si ca ea nu l-a parasit. Nu pot sa cred ca face asta... ca ne face asta! Refuz sa cred ca se va termina totul! Unde e dragostea care ne-a legat? Cum poate uita toate promisiunile atat de usor? Nu imi vine sa cred ca pentru ea, nu au insemnat nimic, ca a renuntat atat de usor la mine...la noi.

In sinea mea imi jur ca nu voi mai face nimic sa ma apropii de ea, vreodata. Daca a fost in stare sa imi intoarca spatele atat de usor e clar ca nu ma iubeste asa cum m-a facut sa cred. Eu mi-as fi scos si inima din piept pentru ea, dar ea l-a ales tot pe Brant, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic intre noi. Gata! De azi inainte s-a sfarsit totul! Oricat m-ar durea, nu vreau sa mai stiu nimic de ea.

Christine e inca in coma, asa ca am venit la spital sa ma interesez de starea ei. Astept sa se trezeasca, sa imi dea niste explicatii. Trebuie sa rezolvam problema aceasta intr-un fel sau altul, dar un lucru e cert: nu am de gand sa ma insor cu ea! Nu voi face aceeasi greseala pe care o face Nicky! Nu ma voi casatori, iubind pe altcineva. Voi avea grija de ea si de copil si atat.

- Domnule, Black?

- Da...? imi intorc privirea catre barbatul care ma striga pe nume, Dr. Walls.

- Domnisoara Wolf s-a trezit din coma in dimineata aceasta si a intrebat de dumneavoastra! Vreau sa va spun ca se simt bine atat ea cat si fatul, sunt inafara oricarui pericol. In cateva zile va fi externata. Puteti intra la dansa daca doriti.

- Multumesc frumos!

Ii strang mana doctorului si ma indrept catre salonul ei. Ma opresc in fata usii. Inspir adanc si imi fac curaj sa intru.

- Jason! spune cu o voce stinsa. Ai venit...

- Buna, Christine! Cum te simti? o indreb in timp ce o privesc cu compasiune chipul mult prea palid cu cearcane adanci.

- Aaa... Nu stiu! Deloc bine as putea spune! sopteste cu buza tremuranda in timp ce isi muta privirea inspre fereastra din salon, abtinandu-se sa nu planga.

Observ reactia ei si incerc sa o incurajez:

- In cateva zile vei fi ca noua! O sa vezi ca te vei recupera repede!

- Nu stiu daca voi putea, Jason! Am inima sfasiata in mii de bucatele si tot ce stiu e ca regret ca nu am murit in accident!

- Hei nu vorbi prostii! Sunt langa tine, nu plec nicaieri! Trebuie sa traiesti pentru el! Pentru copilul tau... al nostru! ii spun in timp ce imi asez mana pe pantecul ei. O sa fie totul bine, sunt aici si nu te voi lasa singura in asta.

Nici macar nu eu sunt convins de ceea ce ii spun. Imi dau seama in ce familie defecta va veni acest copil pe lume, va avea un tata care il vede principalul vinovat pentru pierderea iubirii vietii lui si o mama depresiva, care nu isi doreste sa mai traiasca. Bietul pui de om!
Ma priveste cu durere in ochi si incepe sa isi mestece buza inferioara.