Black Passion

Capitolul 25 - Ai promis!

Va multumesc tuturor pentru sustinere! Va iubesc!

Nicky POV

Il privesc pe Jason care sta cu telefonul in mana, uitandu-se in gol, fara sa spuna nimic. Cred ca a primit vesti nu tocmai placute, pentru ca imediat ce a intrerupt convorbirea, am observat cum sangele i s-a scurs din obraji, devenind alb ca varul.

Porneste masina si nu scoate nici un cuvant, nu ma priveste. Nu inteleg ce s-a intamplat, dar nodul pe care il simt in stomac cu siguranta nu prevesteste ceva bun.

- Jason?!

Nu primesc nici un raspuns din partea lui, ceea ce ma face sa inteleg ca e cu gandul undeva departe. Ii ating usor mana si el tresare sub atingerea mea.

- Iubitule, ce s-a intamplat?

Isi freaca nervos ceafa si priveste pe geamul din stanga sa. Imi evita privirea si isi musca buza nervos. Nu inteleg de ce are aceasta atitudine fata de mine, de ce ma ignora?

- Opreste masina! Vreau sa cobor! Acum! spun hotarat.

Isi intoarce privirea in mod automat inspre mine si tot ce pot citi in ochii lui e... teama!

- Opreste, am spus!

- Iubito...

- Daca ai de gand sa ma ignori tot drumul, prefer sa merg chiar si pe jos, daca e cazul!

- Ce? Nu vorbi prostii! Nu te ignor!

- A, nu? Si cum se numeste faptul ca eu iti pun intrebari, tu nu imi raspunzi si iti feresti privirea de mine?

- Teama!

- Teama?! De ce iti e teama?

- Mi-e teama sa nu te pierd din nou!

- Sa ma pierzi? Jason... Ti-am promis ca voi lupta pentru iubirea noastra!

Si chiar aveam de gand sa lupt. Nu voi mai renunta la el, la fericirea mea.

Imi prinde mana, in mana lui si o duce la buze sarutandu-mi varfurile degetelor.

- Te iubesc, Nicky!

- Si eu te iubesc! Cu cine ai vorbit la telefon, ce ti-au zis de ai devenit atat de serios?

Il simt cum se incoarda iar.

- Christine...

- Christine? Te-a sunat ea? Ce ti-a spus?

- Nu... Nu m-a sunat ea! M-au sunat de la spital!

- De la spital?!  Nu inteleg!

- Se pare ca, Christine a suferit un grav accident si e in stare critica!

- Oh... Imi pare rau! si chiar imi parea rau pentru ea.

- Trebuie sa ajung la spital cat mai repede! Trebuie sa pot face ceva! Nu vreau sa moara! spune cu durere in glas.

Simt intepaturi in inima. Orice ar spune el, tine la ea. Simt cum ochii incep sa ma usture si incerc sa imi retin lacrimile cu orice pret. Sunt convinsa ca nu o va putea parasi.

- Iubito...stiu la ce te gandesti si nu ai dreptate!

Imi citeste cumva gandurile?

- Eu... Aaa...

- Imi pasa de ea pentru ca mi-a fost alaturi in cele mai grele momente ale vietii mele. Nu vreau sa i se intample ceva rau, dar asta nu inseamna ca o iubesc! De cand te-am revazut, nu s-a mai intamplat nimic intre noi. Sa nu crezi ca voi renunta la tine! M-ai inteles? Am facut o promisiune, iti amintesti?