Black Passion

Capitolul 11 - Un nou inceput - Nicky

Cateva luni mai tarziu...

Iata-ma in Boston, incepand o noua viata. Dupa ce in ultimele luni am suferit ca un caine si nici macar nu imi doream sa ies din casa, in sfarsit simt ca am ajuns cat de cat pe o linie de plutire. Vanessa si Brant m-au ajutat enorm desi la scurt timp dupa acele evenimente el a trebuit sa se intoarca aici, la servici.

Inca ma uit fara chef la cutiile de carton care stau imprastiate prin apartamentul meu, si de aseara parca astept sa se despacheteze singure. Locuiesc intr-un apartament modest cu un dormitor, in apropierea campusului dar e ok, bursa imi ajunge pentru acoperirea cheltuielilor si oricum odata stabilit orarul de la facultate o sa imi caut ceva de lucru. Imi doresc sa stau singura, desi Vanessa mi-a propus sa locuiesc in apartamentul in care sta cu Brant, am refuzat-o politicos invocand motivul ca am nevoie de spatiul meu... Pe cine mint? Imi doresc sa stau singura sa nu ma auda nimeni plangand in zilele in care simt ca dorul de el ma ucide lent... si azi e una din acele zile.

Ma indrept spre spre usa frigiderului si scot sticla de vin rosu, companioana mea in zilele de suferinta si beau direct din sticla, neavand chef sa cotrobai dupa vreun pahar prin cutiile de carton ... Mi-e atat de dor de el incat simt ca nu mai am aer, as da orice sa ii mai vad o data ochii aceia albastri ca cerul. Nu este zi in care sa nu ma intreb ce face, cum e, la ce se gandete... Dar nu pot face nimic, nu mai stiu nimic de el din ziua in care m-a alungat din viata lui. Doare al naibii de rau...

Aud batai in usa, care ma scot din starea mea letargica si ma indrept cu pasi tarati sa vad cine e la ora asta. Deschid usa si in prag apare Brant, parca mai frumos ca niciodata.

- Buna, frumoaso! Pot sa intru? intreaba zambind.

- Aaa.. da sigur, Brant! Buna! ma trag in lateral facandu-i loc sa treaca si inchid usa in urma lui.

Se apleaca, imi saruta obrazul, aproape de coltul gurii si ma strange in brate. Mirosea atat de bine...si ma simt atat de bine in bratele lui.

- Mi-a fost dor de tine, micuto! Esti atat de frumoasa, Nicky! ma invarte intr-o pirueta si ma strange din nou in brate.

- Multumesc! Si tu mi-ai lipsit, Brant! ma inrosesc eu.

Intra in living, prinvind cu amuzament cutiile de carton care stau neatinse.

- Vad ca cineva e fara chef de despachetat!

- Oh, da! Te oferi sa ma ajuti?

- Ma ofer pentru orice ai tu nevoie, exploateaza-ma la maxim! rade el.
Ce faci, bei singura? intreaba indicand cu privirea spre sticla de vin pe jumatate goala.

- Beau cu tine acum, ce zici? chicotesc.

- Nu refuz un pahar de vin bun, desi eu am venit sa te invit la cina! Mi-e foame de mor! Ce zici, imi accepti invitatia?

- E o intalnire, domnule Evans? spun mijind ochii.

- Doamne ce sexy suna din gura ta, "domnule Evans"! Hai, dute si da-ti jos pijamalele astea cu Tweety, pentru ca daca mai stam mult aici, nu raspund de faptele mele! rade el, desi privirea lui imi spunea ca nu glumeste.

Inghit zgomotos si fug repede in dormitor. Din pacate cum nu mi-am despachetat lucrurile nu prea am din ce alege asa ca trag repede pe mine o pereche de blugi skiny, un tricou mulat negru, o pereche de ghete si o geaca de piele. Imi prind parul intr-o coada de cal , imi conturez ochii cu un detmatograf negru si imi dau cu putin gloss. Gata!

- Doamne Nicky, arati...

- Stiu! Nu mi-am despachetat inca lucrurile asa ca nu am din ce alege. Hai, mergem sa luam ceva fast food si mergem in vreun parculet! incerc sa imi scuz imbracamintea inadecvata pentru o cina in oras.