Black Passion

Capitolul 2 - Petrecerea

Nicky POV

Ajung acasa, ma descalt si urc grabita in camera mea si ma trantesc pe pat. Inca imi simt obrajii arzand. Ochii aceia albastri... si nici macar nu stiu cum il cheama. De nu ar fi fost atat de arogant. Aud telefonul, ma ridic si il scot din geanta.

- Buna, Vanessa! Ce faci, cand te intorci?

Plecase in Boston impreuna cu familia, ca sa isi viziteze fratele, absolvent al Universitatii Harvard, viitor specialist in medicina de urgenta, din fotografii pare un barbat frumos cu care Vanessa e sigura ca m-as potrivi chiar daca e cu cativa ani mai mare decat mine.

- Ajung deseara! Vreau sa imi faci o favoare si nu accept nici un refuz. Ma insotesti la o petrecere? M-am despartit de Josh si nu vreau sa ii dau satisfactie stand acasa si bocind! Iti promit ca nu stam mult. Te roooog!

- Ok!

- Stai... Atat de usor a fost?! Cine esti si ce ai facut cu prietena mea? o aud razand.

- O fac pentru tine, desteapto! Altfel o sa imi faci tot weekendul capul calendar.

-Mersi, mersi, mersi! Esti cea mai tare! Te iubesc! Aaa... si cum tu nu iesi la petreceri o sa am eu grija de tinuta ta! Te pup! Ne vedem diseara!

- Zbor placut, puiule! inchid chicotind.

Ma intind inapoi pe pat si cu ochii atintiti in tavan, ma gandesc din nou la el. Pufai enervata, oare ce naiba am de nu imi pot lua gandul de la acei ochi? Inchid ochii si usor usor cad in lumea viselor.
Tresar speriata cand usa dormitorului se izbeste de perete si intra cu niste sacose mari in maini, frumoasa mea prietena blonda,Vanessa.

- Trezirea, adormito! Trebuie sa ne facem frumoase, sa frangem niste inimi.

- Da fix! raspund sec.

Incepe sa goleasca tot ce avea in sacose pe patul meu. O gramada de haine, pantofi si o trusa mare de farduri. Intre timp imi povesteste de intalnirea cu fratele ei si eu ii povestesc de baiatul cu ochi albastri.

-In sfarsit te vad si pe tine indragostita! rade de mine.

- Hei, nu sunt indragostita. Nu m-as putea indragosti de unul ca el. Un motociclist arogant, cu plete si fac pariu ca e si tatuat. Nu e genul meu. Si nici macar nu e asa frumos pe cum crezi tu!

- Daca tu zici... Iti ramane frate-meu oricum! imi spune zambind.

- Da, frumos ca iti consideri fratele premiu de consolare! El stie?

- Hei, nu stiam ca ai nevoie sa fi consolata!

- Mai taci! arunc cu una din perne in ea.

Ma imbrac intr-o rochita neagra scurta si simpla, incalt o pereche de pantofi rosii, care presimt ca ma vor omori. Imi las parul liber pe spate, iar Vanessa imi face un machiaj cat mai natural. Ea imbraca o rochie scurta, decoltata, rosie. Arata superb cu parul ei blond, prins intr-un coc lejer.

- Esti gata sa facem ravagii? ma intreaba sigura pe ea.

- Aaa... Nu! Cred ca mai bine raman acasa.

- Nici sa nu te gandesti! ma apuca de mana si ma trage dupa ea, afara din camera.

Vanessa isi parcheaza masina in fata casei in care se tine petrecerea. Coboram si inaintam printre tinerii galagiosi de afara si mergem spre intrare. In casa acelasi dezastru ca si afara, doar ca mult amplificat. Muzica proasta la maxim si peste tot oameni mai mult sau mai putin beti. Se apropie un tip de noi si ne ofera cate un pahar rosu cu ceva de baut. Il observam pe Josh care se apropie de noi, asa ca Vanessa isi goleste paharul dintr-o inghititura si mi-l smulge si pe al meu din mana.