Black Passion

Capitolul 21 - Inaugurarea

oneonone99 pentru comentariul tau ce mi-a mers la suflet! Te pup!

O luna jumatate mai tarziu...

Jason POV

A trecut ceva timp de cand nu mai stiu nimic de ea. Stiu doar ca se apropie in curand ziua absolvirii ei si nu ii voi fi eu alaturi ci Brant, idiotul care mi-a luat locul inca de acum 4 ani.
Am preferat sa ma cufund in munca, sa ma gandesc cat mai putin la ea. Vin la birou devreme, plec seara tarziu, cu Christine abia apuc sa schimb doua trei vorbe, atat ca mai luam uneori masa la pranz.

Telefonul de pe birou imi suna in disperare si nu inteleg pe unde umbla Nancy de nu imi preia convorbirile. Cred ca o sa am o discutie serioasa cu "inflacaratul" Luke.

- Black Security! Jason Black la telefon!

- Buna, domnule Black! Sunteti exact persoana cu care vroiam sa vorbesc. Numele meu este Dennis Connors, sunt directorul executiv al spitalului Lenox Hill.

- Va ascult domnule Connors! Cu ce va pot ajuta?

- Dupa cum poate ati auzit, in 2 saptamani vom inaugura noua aripa a spitalului. La eveniment vor participa oameni importanti atat din sfera medicala cat si din cea politica, asa ca pentru a evita anumite evenimente neplacute, vom avea nevoie de serviciile agentiei dumneavoastra, despre care am inteles ca ar fi cea mai buna la momentul actual.

- Va multumesc pentru incredere! O sa va rog sa reveniti cu un telefon in cursul zilei de maine si sa programati o intalnire pentru a ne putea vedea si a stabili toate detaliile.

- E perfect asa! Va multumesc! La revedere!

- La revedere!

Pun telefonul in furca si imi vad mai departe de treaba inceputa inainte. Aud o bataie scurta in usa si nu apuc sa raspund, pentru ca Nadia intra val vartej in birou.

- Black, avem o problema!

- Stiu, Luke o inghesuie iar pe Nancy pe undeva si nu am secretara asa ca voi avea o discutie cu ei! raspund plictisit.

-Pf... Putin imi pasa de aia doi! L-am pierdut, Jason! Nu stiu cum a reusit, dar l-am pierdut!

Simt cu imi vine sa iau foc instantaneu si lovesc cu pumnul in masa nervos.

- Cum dracu, Nadia? Ti-am zis ca il vreau supravegheat 24 din 24! Am asteptat mai bine de 5 ani momentul in care voi reusi sa ii fac dreptate tatalui meu.

- O sa il gasim! Acum va fi mai usor! Ii stim numele, stim cum arata!

- Vreau demisia celui care l-a pierdut din vizor, acum! Si sper sa il gasiti cat mai repede, daca nu vor mai zbura si altii. Nu am nevoie de incompetenti in agentie! zbier nervos.

- Am inteles! Am plecat!

Nu pot sa cred ca mi-a scapat printre degete. La dracu!

Zilele ce au urmat au trecut repede, am pus la punct toate detaliile pentru evenimentul de la Lenox Hill pentru maine asa ca ma pregatesc sa merg sa iau pranzul cu Christine si Mark, care tocmai a ajuns in New York. Am stabilit sa ne vedem la Carmine's, un restaurant cu specific italian.

In drum spre restaurant, am primit un mesaj de la Christine, care isi cere scuze ca nu v-a putea ajunge pentru ca nu se simte prea bine. Stiu ca urmeaza sa aibe o prezentare importanta peste vreo doua zile, asa ca sunt nervos cand vad ca se infometeaza pentru a arata perfect. Mie mi se pare ca e cam departe de perfectiune in ultima perioada, fiind tot obosita si palida.

Ajung la restaurant si il zaresc pe Mark la o masa. Cand ajung in dreptul lui, se ridica si ma saluta cu o strangere de mana si o bataie peste umar

- Ce mai faci amice? il intreb degajat si bucuros sa il revad.