Capitolul 3 - Incertitudini .

7.5K 307 0
                                    

Prima zi de şcoală a mers mai bine decât mă aşteptăm . Profesorii ne-au lăsat în pace având în vedere că erau primele noastre ore , aşa că toată ziua mi-am petrecut-o cu Selena , povestind de toate amintirile amuzante pe care le aveam împreună . 
Afară era foarte frumos ,cu toate că era toamnă şi normal ar trebui să fie mohorât , dar azi era superb . Soarele strălucea cu putere, iar vântul mai domolea din razele sale puternice . Aş fi preferat să fac un tur al oraşului în schimbul petrecerii la care Selena a tot insistat să mergem  . Nenorocita , ştia că n-am cum s-o refuz , niciodată n-am putut . Doar când îi vedeam faţă de câine milog renunţam la încăpăţânare
                                                                            *
M-am uitat la ceas . Era 14:15 şi Selena trebuia să fie în faţa liceului la fix  , ce naiba i-o lua atât de mult ? Nici măcar nu ştiu de ce a insistat să se ducă la baie , de parcă eu nu am aşa ceva acasă . Sau poate că nu are de gând să urce cu mine .. cred şi eu . Dintre toate fiinţele vii de pe acest Pământ , numai de Cameron îi era frică de moarte .
Deodată simt o mâna pe umărul meu care mă întoarce în direcţia opusă în care stăteam .


“ Mă aştepţi de mult ? “ mă zdruncină persoană căruia mai aveam puţin şi îi dădeam un pumn în gură
“ Sel ! Ştii bine că nu trebuie niciodată să mă iei prin surprindere , mai ales pe la spate ! “ aproape tip
“ Ce eşti aşa irascibilă ? Credeam că ţi-ai mai schimbat si tu vechile obiceiuri “ îmi răspunde indiferentă , aranjandu-şi tricoul
“ Ce dracu’ ţi-a luat atât ? “
“ Am avut puţină treabă , acum calmează-te . Hai să mergem mai repede la tine , m-a rugat Zayn dacă putem să ajungem înaintea invitaţilor că să-l putem ajută cu băutura “
“ Băutură ? Hmm “
“ Nu Scarlett , nu mă voi îmbată ! “
“ Sigur “ râd eu
“ Ha ha , sigur . Trecând peste asta .. e Cameron acasă ? “ mă întreabă ea , tonul din voce fiind foarte neliniştit , aşa că nu m-am putut abţine să nu izbucnesc într-un ras isteric
“ De ce razi ?! Ştii că nu mă suportă “ mă loveşte ea peste umăr “ Nu ştiu dacă e acasă , dacă vrei mă poţi aştepta în faţă blocului “ continui eu să rad
“ Dacă nu te opreşti din ras o să îţi var .. o să îţi var nu ştiu , ceva pe gât ! “


Tot drumul am continuat să ne ciondănim . Chiar îmi era dor de ea . Dacă stau bine să mă gândesc , azi am râs mai mult decât am râs în ultimii doi ani de când Cameron mi-a interzis să mai ţin legătură cu ea . Cu toate astea , încă am o nelinişte în mine când mă gândesc la momentul în care va afla că – surprinzător – sunt în acelaşi oraş cu ea , şi ce e şi mai suprinzător este că suntem în acelaşi liceu . Ar trebui să se obisnuieasca de pe acum cu ideea că nu mai sunt Scarlett cea mică şi uşor influenţabilă , plus că acum nu mai are cu ce să mă şantajeze . Şi chiar dacă ar avea , nu mi-ar mai păsa .


“ Pământul către Scarlett ? “ mă strigă Selena , fluturându-şi mâinile în semn de disperare prin faţă mea
“ Da , da ! “
“ Mai avem mult ? “
“ Nu , stau în primul bloc de la stânga , poţi să mă aştepţi aici , n-o să-mi ia mai mult de 10 minute . Cum ar trebui să mă îmbrac ? “
“ Cât de sexy poţi surioară , nu vrei să faci furori la prima ta apariţie la o petrecere cu studenti din LA ? “ îmi face ea cu ochiul
“ Nu , asta e şi ideea “ îi scot limba şi fug spre intrarea blocului


Nici nu apuc bine să deschid uşa , că telefonul îmi vibrează .


Cameron : Ajung acasă la 6 , să te găsesc acolo , avem de vorbit .
Eu : Uhm , nu ? Deja mi-am făcut planuri , scuze
Cameron : Scarlett , planurile tale mai pot aştepta , aici e o treaba serioasă.

Eu : Vorbim mâine .
Cameron : Mâine ? Cum adică mâine ? Nu vi în seara asta acasă ?!


Nici nu m-am mai sinchisit să îi răspund la ultimul mesaj,oricum,la cât e de încăpăţânat,ar fi mai eficient să mă cert cu un perete . Mi-am închis telefonul şi l-am băgat în buzunarul de la blugi , iar portiţa mea de scăpare în viitoarea ceartă va fi că am rămas fără baterie . Am lăsat gândurile cu Cameron deoparte şi mi-am concentrate toată atenţia către dulap . Challeng-ul suprem partea a2-a avea să înceapă acum . Chiar nu îmi plăcea să ma gandesc cu ce haine sa ma imbrac,si mai rau,sa imi aleg haine elegante, şi nu pentru că nu mi se pareau frumose , pentru că admir fetele care au timpul şi răbdarea necesară să îşi aleagă o rochie , să asorteze la ea pantofi , plic şi bijuterii , că să nu mai vorbesc despre machiaj şi coafură . Dacă m-ar pune cineva să aleg dintre a purta tocuri o noapte şi a purta trenning pentru tot restul vieţii , sigur aş alegea a două varianta . Dar cum,vorba aia,prima impresie contează cel mai mult,m-am străduit să ‘creez’ o ţinută cât mai normală pentru un house party : o pereche de blugi negri mulaţi,o pereche de pantofi roşii cu platforma şi un top simplu negru,pe deasupra alegând aceiaşi geacă de piele de mai devreme . Mi-am luat toate hainele şi le-am pus într-o geantă mai mare,aruncând printre ele şi porfardul . M-am uitat repede la ceas – deja trecuseră 15 minute , trebuie să mă pregătesc moral pentru crizele Selenei . Urăşte la fel de mult că şi mine să aştept , indiferent de persoană sau situaţie .
                                                                                          *
“ Hmm,putea să-ţi ia mai mult ? “ îşi da ea ochii peste cap
“ Numai face faţă asta la mine,şi eu te-am aşteptat azi,aşa că să zicem că suntem chit “
“ Aşa că să zicem că suntem chit “ mă imită ea , cu o faţă atât de amuzantă încât mi-am muşcat buza de jos că să nu izbucnesc în râs
“ Matur “
“ Că întotdeauna ! E bine că nu stau atât de departe de aici,15 minute pe jos şi ajungem “
                                                                                *
După un drum plictisitor,care sunt sigură că a durat mai mult de 15 minute,în care Selena a vorbit non-stop la telefon,Dumnezeu ştie cu cine – singurele cuvinte pe care le zicea fiind ‘da’ şi ‘nu’ – am ajuns . Ceea ce m-a surprins mai mult decât orice alt lucru până acum,era casa ei . Pardon,nu casa, MEGA VILA . Era o constructie modernă şi nouă,judecând după culoarea vie pe care o avea,cu o grădina superbă şi impecabil îngrijită,iar în faţă ei,era parcat un Range Rover alb . Parcă zicea că e singură în Los Angeles . Nu-mi spune că maşină asta e a ei !


“ Poţi să nu te mai holbezi ? “ îmi ciufuleşte ea părul . Urăsc când ea şi Cameron fac asta . Prost obicei .
“ Erm,scuză-mă . Cred că ai omis să îmi spui faptul că eşti milionară ! “ Ochii încă îmi erau fixati pe vilă .
“ Milionară ? Aş vrea eu .  Casa şi maşina sunt cadouri de la noul soţ al mamei , aşa încearcă el să-mi cumpere respectu’ “ rade bruneta
“ Atunci înseamnă că omul ăla chiar n-are ce face cu bani dacă îi iroseşte aiurea că să îţi cumpere  ţie respectu’ “ râd eu
“ Hai odată “ îmi face semn cu disperare să merg mai repede


De dată asta am renunţat la holbat . Ceea ce nu-mi vine să cred este că ea stă singură în casă asta imensă .. sau cel puţin aşa îmi spune ea . Am urcat direct la ea în camera . Nici n-am intrat bine că m-a lovit un miros dulce direct în faţă . Se pare că o persoană nu se schimbă în totalitate niciodată . De când o ştiu pe Selena,are obsesia să miroasă totul în jurul ei,inclusiv ea,cât mai puternic a parfum. M-am aşezat pe patul ei roz , şi am început să îmi despachetez lucrurile,dar am fost întreruptă în scurt timp de remarca ei răutăcioasă

“ Tu chiar ai de gând să te îmbraci cu ăştia ? “ îmi ridică blugi de pe pat între două degete,de parcă erau pe puţin pantalonii purtaţi de un aurolac
“ Da’ ce au ? “ îmi întorc privirea către ea,încruntată
“ Să îţi reamintesc că este o petrecere ? “
“ Să îţi remintesc că nu îmi pasă ? Plus că ştii bine că nu port rochii ! “
“ Cum să nu îţi placă să porţi aşa ceva ? “ Spune Selena în timp ce scoate din dulap,pe un umeraş,o minunăţie de rochie . Neagră,cu trei palme deasupra genunchilor,decupata în părţi, dezgolind coastele şi oferind o privelişte generoasă asupra decolteului . Chiar era frumoasă,dar parcă totuşi ..
“ Mai vorbim când o să te faci praf şi o să încerci să nu arăţi nimic nedorit ‘publicului’ “
“ Cine a zis că o s-o mai am pe mine când o să fiu praf ? “
“ Selena !!! “ mă uit disperată la ea ,provocându-i un hihot
“ Glumeam,dar fie,cedez . Măcar lasă-mă să te machiez “ se pune ea în faţă mea cu o faţă de căţeluş plouat
“ Nu, fără faţa aia! “
“ Te rooooog “ continuă ea să se milogească “ Fie,dar dacă nu îmi place să ştii că mă şterg ! “
“ S-a făcut ! “ imi raspunde fericita

The ugly truth ( Harry Styles fanfiction )Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum