The ugly truth ( Harry Styles fanfiction )

Capitolul 50 - Niarlett sau nu?

"Spune,orice." ma implora baiatul din fata mea.

"Te iubesc,Niall." ii martusisesc.

Am simtit cum o piatra mi se ia de pe inima,dar in acelasi timp ma simteam complet confuza de sentimentele mele. Nu se numea chiar iubire ceea ce simteam fata de Niall,dar pentru simplul fapt ca m-ar putea ajuta sa imi vindec inima,am decis sa il tin langa mine. Este un baiat bun. Eu sunt proasta care e indragostita de un idiot.

"Serios?" isi mareste ochii,nestiind daca vorbeam serios sau nu.Adevarul era ca nici eu nu stiam exact ce simteam.Tot ce voiam acum era sa ma inchid intr-o camera si sa nu mai ies din ea pana cand furtuna din sufletul meu se linisteste.

Am facut si continui sa fac greseala de a traii in trecut.M-am agatat strans de amintiri,de temeri si de ceea ce ma facut sa sufar,iar acum cand o noua raza de lumina incearca sa intre in viata mea,ma feresc,de frica sa nu ma ard pentru a doua oara.M-am agatat cu incapatanare de trecut,temandu-ma de viitor si distrugandu-mi prezentul.

"Da." am dat timida din cap

Nu mi-a mai spus nimic,ci ma strans la pieptul lui pentru cateva clipe indelungate.Am ramas cu capul sprijinit de el,asculandu-i inima cum ii batea cu putere.

"Iti promit ca nu am sa iti gresesc cu nimic."

Sinceritatea din glasul lui m-a izbit puternic.Stiam dinainte ca nu avea sa ma raneasca,si desi nu am recunoscut,eu inca il asteptam pe Harry sa dea buzna in apartamentul meu si sa ma duca departe.

- Peste doua saptamani -

"Iubito,clatitele sunt gata!" ma striga Niall din bucatarie.M-am ridicat lenesa din pat,luandu-mi un halat pe deasupra lenjeriei roz pe care o purtam. Imi aranjam parul,un zambet aparandu-mi pe fata atunci cand l-am vazut pe blond la bustul gol,cu un halat de bucatarie pe deasupra,tinand in mana o tava plina de clatite pufoase.

"Neata." imi zambeste

"Neata" casc si ma asez la masa.

Asa au decurs ultimele doua saptamani.Am incercat sa imi ocup tot timpul alaturi de Niall,iar atunci cand nu ne puteam vedea,ma duceam cu orele la sala.Relatia noastra era perfecta,linistita,mult prea linistita.Mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu asta,avand in vedere ce relatie tumultoasa am avut cu Harry. Imi era dor de agitatie,greseli,iesiri de sub control.Voiam ura si iubire,voiam sa plang pentru ceva ce stiu ca merita.Stiu ca o fata normala nu s-ar fi gandit la asa ceva nici prin ruptul capului si ar fi apreciat un baiat atat de extraordinar ca Niall,dar eu nu sunt orice fata.In viata mea nu e loc de liniste,chiar daca mi-o doream atat de mult.Acum,ca toate probleme sunt departe de mine,am realizat cat de plictisita sunt.In urma cu cateva zile voiam sa il caut pe Harry,dar orgoliu m-a tinut in frau.Daca ii era dor de tine,te cauta,nu-i asa?

"Iubire?" isi flutura Niall mana prin fata mea,trezindu-ma din gandurile mele.

"Scuze,inca sunt obosita." mint,luand o gura din clatitele delicioase pe care le facuse

"Azi nu am treaba la studio,vrei sa iesim diseara la cina?" imi zambeste cald. Ma simteam vinovata ca ma gandeam la Harry in timp ce eram cu el.

"Sigur,poti sa ma iei pe la 8?" ma ridic de la masa,sarutandu-i usor buzele "Eu ma duc sa fac un dus,apoi sa vorbesc cu tata.Are nu stiu ce treaba cu mine si a spus ca nu mai poate astepta"

"Vorbim atunci,ai grija de tine!" ma saruta el inca o data apoi se indreapta spre dormitor pentru a se imbraca

...

'Ce era asa de urgent?' spun destul de agitata,incercand sa gasesc o pereche de pantofi care sa se asorteze la rochita vaporoasa alabstra pe care am aleso pentru seara asta