The ugly truth ( Harry Styles fanfiction )

Capitolul 39 - Ruinata .

Nu stiu cum am fost in stare sa conduc pana in fata aeroportului.Corpul inca imi tremura,si sunt sigura ca nu era din cauza frigului. Credeam ca ma voi simti mai bine daca ii vor razbuna sufletul lui Cameron,dar acum,inima-mi este si mai distrusa. Am nevoie de o pauza de la viata asta,de la toate lucrurile care mi se intampla zi de zi,de la gaditul excesiv si continu. Vreau doar sa ma duc undeva departe si sa fiu inconjurata numai de lucruri bune si de oameni care ma fac fericita.

Mi-am pus mainile in cap si am inceput sa tip,oprind cateva persoane care treceau grabite pe langa mine. Nu imi pasa ce credea lumea de aici despre mine. La dracu',nu imi pasa de parerea nimanui. In scurt timp o sa fiu departe de locul asta care imi macina amintirile. Mi-am scos telefonul din buzunar,dar inca nu aveam niciun mesaj care sa ma anunte ca avionul a aterizat. Deja nu mai puteam suporta durerea continua pe care o aveam inauntrul meu. Voiam sa imi scot inima din piept si sa i-o dau cuiva care poate indura mai bine ca mine .. dragostea.

Ma simteam ca ultimul om de pe lume. Felul in care am apasat pe tragaci fara niciun fel de sentiment,cu siguranta nu imi statea in caracter,dar asta inseamna puterea dorintei de razbunare. Nu ar trebuii sa ma simt asa,pentru ca el a facut un lucru mai grav decat mine. M-a mintit ca este de partea mea,cand complota cu dusmanul,pentru a-mi distruge familia. Partea ironica este ca daca maine as putea sa imi iau viata de la inceput,aratandu-mi prin ce suferinta o sa trec,eu tot l-as alege pe el. Harry mi-a facut pentru prima oara inima sa bata intr-un alt mod. M-a facut sa pretuiesc orice moment,orice sarut,orice imbratisare. Cu lipsa lui n-am sa ma pot obisnuii niciodata. A lasat in urma lui lucruri pe care nu le pot uita,un gol in adancul inimii mele care imi va reamintii in fiecare zi cat de mult il iubesc .

Tristetea s-a transformat in cateva clipe in frustrare. Norocul meu in dragoste s-a dovedit a fi sub cota. Am intalnit persoana aparent perfecta,am petrecut timp cu ea,m-am atasat,am inceput sa cred ca o cunosc,apoi totul se schimba si realizez ca defapt nu stiam absolut nimic.

Telefonul a inceput sa imi vibreze in buzunarul blugilor. Primisem un mesaj de la un numar necunoscut care ma anunta ca avionul aterizase si ca ma pot indrepta spre el.Mi-am luat bagajele din portbagaj,lasandu-mi masina acolo. Doi barbati imbracati la costum m-au intampinat,luandu-mi gentile din mana si urcandu-mi-le in avion.

" Domnisoara Shay,sunteti gata de imbarcare? " ma intreaba unul dintre ei

" In 5 minute,trebuie sa il sun pe tata " ii raspund,facand cativa pasi de avion. A trebuit sa insist destul de mult,dar intr-un final a raspuns.

" Tata? "

" Te-ai urcat in avion? "

" C-ce? " il intreb eu din nou,zgomotele de pe fundal ingreunandu-mi auzul

" Te-ai urcat in avion? "

" Da."

" Cum te simti? "

" Prefer sa nu raspund. Unde esti? "

" Rezolv niste treburi ramase in legatura cu venirea ta aici. "

" La ce te referi? "

" La locul unde o sa stai,evident "

" Ah,credeam ca- "

" Am incredere in tine ca te poti descurca si singura.Plus ca ai nevoie de spatiul tau personal,asa ca ti-am cumparat un apartament intr-un cartier rezidential de aici. Sigur o sa iti placa ! "

Ma durea faptul ca tata se chinuise sa imi faca sosirea cat mai placuta,iar eu l-am dezamagit. Si pe el si pe Cameron,prin razbunarea care nu o mai puteam stapanii in mine. Tot ce imi doresc este sa nu reactioneze urat sau si mai rau,sa nu intram intr-un si mai mare rahat decat suntem acum,desi ma asteptam ca in orice clipa sa fim iar amenintati de nemernicii aia.