De doua ore stateam fata in fata cu femeia care mi-a dat viata si care credeam ca era de mult pe lumea cealalta. Ii ignoram toate scuzele care imi erau inutile in momentul de fata si imi mutam nervoasa telefonul dintr-o mana in alta,deblocandu-l si rasfoind prin meniu,fara a cauta ceva anume.
"Scarlett,nu o poti tine asa la nesfarsit. Spune ceva."
"Chiar vrei sa spun ceva? Viata mea fara tine a fost un calvar,un cosmar din care nici acum nu am reusesc sa scap."
"Numai daca mai lasa sa-ti explic.." ofteaza ea zgomtos,ochii fiindu-i innecati in lacrimi ce stateau sa cada.
"Nu,prima oara nu ar trebuii sa ma asculti. Indiferent de ce motiv ai fi avut,nu ar fi trebuit sa iti ti existenta secreta. Aveam nevoie de tine. Eram mica si neajutorata in fata unei lumi asa dure ca asta. De fiecare zi de nastere,nu primeam decat un mesaj de la tata in care isi cerea scuze ca nu poate fi langa mine din cauza serviciului. Tu nici macar atat n-ai putut. Nu am primit educatia pe care o mama i-o da fetei ei. Ai plecat cand aveam 10 ani,aproape de pragul cel mai important in viata unei fete,si pentru asta n-o sa te iert niciodata. Pentru ca plangeam noapte de noapte dupa ce tata mi-a spus ca ai murit intr-un accident de masina provocat de oamenii lui Riffle. Crezi ca am meritat toate astea?" ii spun fara sa ma opresc,expresia mea faciala fiind una neutra. Simteam cum o piatra mi s-a luat de pe inima,dar inca mai avean atatea intrebari.
Mama nu a spus nimic,a dat din cap si mi-a prins mainile intre ale ei,privindu-ma bland si cu tristete in ochi.
"6 Martie 2004 a fost ziua in care am facut cea mai grea decizie din viata mea. Am plecat de langa tine si fratele tau pentru a va proteja." suspina ea zgomotos,mainile incepandu-i sa-i tremure. Nici dupa 10 ani nu imi e usor sa imi amintesc de acele momente.."
"Nu inteleg. Ce s-ar fi putut intampla atat de grav incat sa pleci de langa noi? Tata stia in tot acest timp?!" ma rastesc,inima batandu-mi din ce in ce mai repede.
"Da,stia in tot acest timp."
"Si nu va e rusine sa va mai uitati dimineata in oglinda dupa ce ati facut? Zece ani de zile plangand dupa mama mea." urlu,spargand telefonul in perete.
"Asculta-ma si o sa intelegi de ce."
Am aprobat nervoasa din cap,lasandu-ma pe spate pe canapea.
"Inainte sa-l cunosc pe tatal tau,am fost casatorita cu un barbat extraordinar. Era bland si iubitor,dar in spatele aparentelor se ascundeau niste secrete intunecate. Trupul lui care s-a contopit cu al meu si au creat un baiat,care este fratele tau vitreg,era patat cu sangele a sute de persoane nevinovate. Din iubire,am incercat sa il trag inapoi spre lumina,dar nu a vrut,asa ca am incercat sa fug cu copilul meu departe,insa el a fost cu un pas inainte noastra,afland de 'evadarea' pe care o planificasem. Atunci a fost prima oara cand l-am intalnit pe tatal tau,m-a salvat din mainile nemernicului ala,insa micutul meu baiat care avea doar un anisor,iar monstrul ala a fugit cu el si nu am reusit sa-l salvez. Am fost distrusa. Nu aveam pe nimeni. Nu stiam ce sa fac cu viata mea,dar Dumnezeu mi-a trimis un inger pazitor,adica pe tatal tau,care de la acel incident ma gazduit la el. Incetul cu incetul am incetul am inceput sa ne indragostim si sa formam o familie. El il avea deja pe Cameron."
Am marit brusc ochii si mi i-am mijit.
"Vrei sa spui ca-"
"Da,Cameron ti-a fost un frate vitreg in tot acest timp."
Mi-am frecat incet tamplele,incercand sa-mi calmez miile de ganduri si reprosuri care imi zvacneau in minte.
"Dupa scurt timp,te-am nascut pe tine. Dovada ca speranta unei vieti perfecte inca mai exista in mine. Te pretuiam ca pe ochii din cap si incercam sa iti ofer toata educatia si grija de care o fata are nevoie,tinandu-te departe de lumea tatalui tau. Nu voiam sa vezi ce am vazut si eu. Toate au fost perfecte in primi zece ani,dar apoi inevitabilul s-a intamplat. Monstrul ala m-a gasit si a vrut sa se razbune pe faptul ca am fugit de langa el si a inceput sa imi ameninte familia. Pe tine,pe Cameron si pe tatal tau,iar atunci am fost pusa in ipostaza in care trebuia sa aleg ce e cel mai bine pentru copii mei. Stiam ce fel de om e si ce ii poate pielea,asa ca nu am riscat. Mi-am inscenat moartea,iar tatal tau v-a mintit chiar si pe voi pentru a parea cat mai credibil. Asa,monstrul ala nu ar mai avea de ce sa se razbune pe voi."
"Cameron stia in tot acest timp ca tu nu esti mama lui?"
"Da.."
"Nu inteleg de ce mi-a tinut ascuns asta."
"Pentru ca stia c-o sa-i reprosezi mereu asta,gandeste-te doar."
"Da asa.. dar totusi mama,nu trebuia sa pleci. Tata ar fi reusit sa rezolve asta intr-un sfarsit." Se auzea cu usurinta slabiciunea din vocea mea.
"Riscul era prea mare frumoasa mea.Un risc pe care nu mi l-as fi putut asuma." imi zambeste sa amar.
"Ni-nici nu stiu ce sa zic. Te-am criticat fara sa stiu. Imi pa-"
"Nu-ti cere scuze. Si eu as fi procedat la fel. Acum sunt aici pentru tine,toata nebunia asta s-a terminat in sfarsit,chiar daca mi-a luat o parte din inima odata cu ea." suspina ea,apoi o lacrima i se prelinge pe obraz,indepartand-o rapid.
"Sti unde este nemernicul ala acum?" scarnesc printre dinti. "Jur c-o sa-l omor iar apoi o sa ii arunc corpul direct in foc."
"Calmeaza-te draga mea..este mort. Din acest motiv m-am si putut intoarce."
"Iar copilul tau mama?"
Lacrimile i-au tasnit involuntar din ochi,acoperindu-si fata cu mainile.
"Mama,uite-te la mine." Ii curpind mainile intre ale mele. "Ce s-a intamplat?" o intreb cu atata inocenta in ochi,care avea in scurt timp sa mi se evapore.
"L-am ingropat azi." spune ea simplu si sacadat.
"Cum adica?" o intreb usor nedumerita.
"Harry este copilul meu,iar Riffle a fost monstrul care mi-a distrus viata,si odata cu a mea si a voastra."
"Imposibil. Harry mi-a spus ca mama lui a murit." imi scutur capul.
"Probabil asa a fost mintit ca si tine. Ati fost niste victime colaterale. Viata voastra nu trebuia sa fie asa Scarlett."
"Nu,nu pot sa concep asa ceva. Tata stia despre asta?"
Si-a intors privirea,ignorandu-mi intrebarea.
"Raspunde-mi in momentul asta!" ma rastesc.
"Da,dar de cand a fost luat la sectie. Atunci mi-a spus ca fata noastra e indragostita de baiatul meu."
"Si nu mi-ati spus ca ma intalnesc cu fratele meu vitreg?!" urlu cat m-au tinut plamanii.
"Iubito,pune-te in locul nostru. Era un lucru imposibil de spus.."
"Voi sunteti adevaratii monstri,nu Riffle. Voi mi-ati distrus si ultima mea speranta de la o viata normala. Va urasc din toata fiinta mea si imi doresc sa putreziti singuri si fara niciun ajutor cand ve-ti fi batrani. Sa nu indrazniti sa ma cauti pentru ca va jur,n-o sa ezit sa va omor." au fost ultimele cuvinte pe care le-am tunat inainte sa imi parasesc propriul apartament.
Am deschis portiera nervoasa,urcandu-ma la volan si zburand din loc spre Niall. Daca nu plecam in acest moment,aveam de cand sa fac o mare prostie. Strangeam volanul cu putere si injurand zgomotos. Frustrarea adunata in toti acesti ani si-au facut in sfarsit aparatia. Toata viata mea a fost o minciuna. Mama mea nu a fost moarta,iubitul meu care era defapt baiatul unui mafiot era chiar fratele meu vitreg,iar baiatul pe care il consideram frate,imi era la fel,o cunostinta. Locul asta nu mai merita nimic,viata pe care o duc acum nu mai merita nici o lacrima,nici o speranta. Nu mai merita nimic. Trebuie sa plec cat mai departe.
Am intrat val vartej peste Niall,care statea tolanit in canapea. S-a ridicat speriat.
"Doamne Scarlett,vrei sa mor?" expira el usurat.
"Cat de mult ma iubesti?" ii cuprind fata intre palme.
"Extrem de mult."
"Atunci fa-ti bagajul. Plecam mai devreme in Boston. O sa iti povestesc totul pe drum." il sarut infometata de atentie,apoi il strang puternic la piept.
Aici aveam de gand sa-mi petrec restul zilelor. In bratele lui.
(Buna seara legiune. N-am mai pus update de o gramada de timo si imi pare rau. Stiti ca va iubesc. Nu-mi vine sa cred ca am terminat in sfarsit. Urmeaza epilogul care este destul de important,dar ala va fi scurt si il voi posta maine sau poimaine. Va multumesc ca ati fost alaturi de mine si de Scarletr in peripetia ei. O sa mai scriu,n-o sa scapati voi de mine. Lasa-ti-mi va rog o parere despre sfarsit,despre carte in ansamblu,greseli sau ce vreti voi. Va iubesc!)
CITEȘTI
The ugly truth ( Harry Styles fanfiction )
FanficO poveste de dragoste cu năbădăi, care pune la încercare loialitatea unor organizații criminale. Mezinii celor doi lideri sunt sortiți unul pentru celălalt, însă vor reuși să treacă împreună peste faptul că s-au născut dușmani?
