RASARIT DE SOARE

3

- Dar te vei intoarce! Ti-am mai spus, nu vreau sa fie doar o iubire de o vara! Si, te rog, nu vreau sa mai vorbim despre plecarea ta. Te rog!

Acum, mai mult ca niciodata, nu voiam sa plece. Nu trebuia s-o las sa plece! Si nu trebuia s-o las sa vorbeasca despre plecare. Asa ca am schimbat repede subiectul, cu unul care ma rodea. Trebuia sa stiu cat i-a spus Eva. Eram sigur ca au vorbit. Trebuia sa stiu cat din relatia noastra stie Mili. Nu voi spune nici eu mai mult. Cel putin nu acum.

- Mili, vreau sa te intreb ceva ce ma roade crunt de aseara. Si vreau sa fi sincera cu mine.

- Totdeauna am fost sincera cu tine, sa stii. Doar ceea ce am simtit pentru tine de la inceput am incercat sa ascund si nu stiu daca am reusit. Poti sa ma intrebi ce vrei.

- Ai vorbit cu Eva?

- Hai sa iesim pe banca din gradina, vrei?

- E de rau?

- Nu, nu... dar as vrea sa discutam afara despre asta.

- Bine, stai sa te ajut.

Am ras. Nu e de rau. Eva nu si-a descarcat sufletul...asta inseamna ca ne vrea impreuna. Altfel, Eva putea sa-i puna capat. Mi-am luat comoara in brate si am iesit in gradina. Luna era deja rotunda pe cer si lumina tot satul...pasarile cantau in tufisuri. Era cadrul perfect pentru un indragostit ca mine. Pentru ca da, eram indragostit pana peste cap de copila asta. Hm! Virgina!

Mili s-a infiorat in bratele mele.

- Ti-e rece?

- Nu. Dar e ceva ce nu vezi si nu auzi la oras.

- Da. Asta e partea frumoasa la sat. Noptile sunt superbe, cand nu cazi frant de oboseala. Dar acum vreau sa imi spui daca ai vorbit cu Eva.

- Da, Cristian, am vorbit. De ce crezi ca Eva ar fi avut sa-mi spuna ceva rau?

Oh! De ce o lungeste? De ce nu termina adata cu asta? Poate totusi Eva a spus cam mult! M-am incordat fara sa vreau si m-am incruntat usor. Apoi am incercat sa ma explic in cateva cuvinte, avand grija sa nu spun prea mult, dar totusi sa nu incerc sa ascund cine am fost. Ea trebuia sa stie...trebuia sa vada distanta dintre noi...trebuia. Altfel, trecutul va iesi mereu la suprafata si ne va chinui...

- Ma cunosc, si stiu ce am facut pana acum. Nu am facut nimic inconstient, si mai ales dupa seara trecuta, stiu prin ce au trecut ele. Of, am facut foarte mult rau! Si degeaba spun acum ca imi pare rau daca nu am spus la ora respectiva. Acum e mult prea tarziu.

- Cristian, nu te mai framanta atat! Nu cred ca le-ai luat cu forta! Au vrut si ele. E adevarat ca ai o putere de seductie la care e greu sa-i rezisti...

- Vezi, e ca si cum le-as fi luat cu forta!

- Haide, Cristian, esti avocatul acuzarii acum!

- Dar tot vreau sa stiu ce ai vorbit cu Eva, am insistat eu surazand. Voiam sa inchei capitolul asta si niciodata sa nu mai vorbim despre el.

- Nu a spus nimic rau.

- Nu se poate. Nu tare ar fi lucruri bune de spus.

- Nu am vrut sa stiu cum a fost intre voi, nu am vrut sa cunosc detalii picante, nu am vrut sa stiu cat timp ati fost impreuna, nici cum v-ati despartit, nu vreau sa stiu lucrurile astea. Nu sunt curioasa, dar trebuia sa vorbesc cu ea. Simteam nevoia sa stiu ce simte ea pentru tine acum. Intr-adevar nu am avut prieten pana acum, nu am mai avut nici o relatie. Nu pot sa spun ca nu au fost baieti de care sa-mi placa. Eram la gradinita cand mi-a placut prima data un baiat, dar se pare ca cei care mi-au placut mie nu le-am placut lor, si invers, dar sa revin. Am avut ocazia sa vad fete disperate cu ganduri criminale la adresa altor fete care le-au furat, sau stiu eu cum sa ii spun, prietenii. Nu vreau ca din cauza mea sa sufere cineva. Avand in vedere ca tu ai un trecut, nu le cunosc pe fete, si nu pot sa le intreb pe toate, dar pe Eva trebuia sa o intreb ce simte pentru tine. M-am pus in locul ei. Sa te vad zilnic, cu alta fata, in casa mea ar fi o tortura foarte greu de suportat. Imposibil de suportat. Sunt constienta de furtuna ce o starnesti in sufletul fetelor, o simt pe pielea mea, si nu puteam sa fac asta. Chiar daca as fi fost nevoita sa fug. Sa plec acasa, sa nu te mai vad niciodata... Dar ea m-a linistit. Nu mai simte pentru tine nici iubire nici ura. A ramas fosta ta colega de banca.