RASARIT DE SOARE

2

Am migalit ore in sir, fara intrerupere si, spre dimineata, mi-am privit munca: un sicriu mic, pe masura fetitei mele, un sicriu alb, sculptat si captusit cu mult satin alb. Asta va fi caleasca printesei mele...Nu simteam oboseala...Aveam multa treaba azi...Am lasat munca mea acolo, in birou, pentru ca vopseaua sa se usuce, si am dat sa ies din incapere. Era in jurul orei opt.

- Reyn!

- Oh! Scuze Victor...Buna dimineata.

- Cum este Emily?

- Acum ma duceam la ea...

- Ce e asta, Cris? intreba el privind obiectul alb stralucitor...

Am strans buzele...Va trebui sa is idea singur seama...nu eram in stare sa vorbesc. Victor m-a privit incruntandu-se...Apoi a privit mai atent ceea ce avea in fata lui, si a gasit raspunsul.

- Nu! Sa nu imi spui ca Emily a pierdut sarcina!

- Maine o inmormantez!

- Pe Emily? intreba el ingrozit facand ochii mari...Doar nu...

- Nu Emily e la spital...in coma...

- Cris...Veti avea un alt copil! Vei vedea! Bine ca Emily traieste! Poate ca este mai bine asa. Poate ca fatul ar fi avut malformatii...Daca nu este in ea, doctorii pot s-o trateze...s-o vindece mai repede...Stii ca am dreptate...

- Mili a mea...

- Da, stiu! Stiu ca ea nu se va impaca cu asta. Dar daca ii vei face repede un alt copil, ea va trece mai usor peste pierderea asta. Sunt convins! E o femeie puternica! Chiar tu mi-ai spus asta!

- Da, Victor, e o femeie puternica, insa nu chiar atat de puternica! Vocea mea ragusita l-a facut sa taca. Nu e chiar atat de puternica, am subliniat cu naduf. Hai sa trecem la ale noastre. A fost ITM-ul ieri?

- Da! Si, spre necazul lor, nu au gasit nimic in neregula. Au plecat cu buzunarele goale. Stii, Reyn, atunci cand m-ai sunat prima data, ca vrei sa colaboram, am avut retineri foarte mari...M-am gandit ca ti-am facut ceva fara sa vreau si vrei sa ma ataci in felul asta. Asta mi-a fost primul gand. Pe urma, m-am gandit ca nu este felul tau de a plati polite...Nu asa actionezi tu...Cand v-am vazut impreuna, Cris Reyn, am stiut din prima clipa ca nu este doar secretara ta...Nu iti poti inchipui cat de vizibila este atractia dintre voi. Poate frumoasa Emily nu este atat de puternica, poate, dar, tu esti puternic pentru ea...Sunt sigur ca tu ai puterea s-o ajuti! Te iubeste, sunteti legati unul de altul...Nu v-a legat copilul asta! Nu in copilul asta sta iubirea voastra...

- Stiu, Victor, insa, nu iti poti inchipui cat a asteptat ea copilul asta! Cat si-a dorit ca eu sa fiu tata! Tu nu stii ca ea ar fi fost in stare sa ma imparta cu o alta femeie daca ea nu ar fi putut avea copii...Stiu ca pentru ea mereu e totul sau nimic! Am stiut asta din primele zile...Nu stiu daca isi va reveni vre-odata la ceea care a fost Emily Reyn...Lovitura asta este prea puternica...Si-a aparat copilul pana in ultimul moment...

- Tu o cunosti cel mai bine...Stim toti asta! Daca pot sa te ajut cu ceva?

- Nu ai cu ce...Ai doar grija de atelier pana revin eu...Urmeaza zile crunte...Nu cred ca voi face fata si cu tot ce este aici...Baietii lucreaza foarte bine, insa au nevoie de coordonare...Nu vreau sa se resimta tragedia asta si aici...Ei trebuie sa-si faca treaba lor, iar eu trebuie sa o fac pe a mea.