RASARIT DE SOARE

PREGATIRI?

De cum ne-am trezit a doua zi, am facut primul pas spre a o vindeca de problema banilor. Nu o mai voiam intre noi. Asa ca, de indata ce ne-am imbracat, m-am apropiat de ea si i-am mangaiat obrazul care nu mai avea acea paloare de aseara.

- Iubire, am soptit eu, vom incepe sa-ti adiministram tratamentul de vindecare, pentru ca nu mai vreau sa am discutii cu tine despre bani niciodata. Iti voi da zilnic bani de cheltuiala, pe langa ceea ce implica nunta. Astia vor fi banii tai! Nu te voi intreba niciodata ce-ai facut cu ei. Va trebui sa inveti ca ce-i al meu e si al tau. Tu ai ramas corigenta la capitolul asta, degeaba am incercat sa te invat. Va fi rau daca tu vei avea mereu aceleasi obiectii. Nu poti ca o viata intreaga sa te gandesti ca tu nu aduci bani in casa! Asa ca, tine! Am adaugat eu si i-am intins un teanc de bani, privind-o cu ingrijorare. Acum, din doua una: ori repornim discutia de ieri seara, ori ea va ceda pana la urma si va accepta.

Mili m-a privit o clipa, apoi a luat banii fara sa se impotriveasca. A strans doar usor buzele, aproape imperceptibil, apoi a zambit timid si m-a imbratisat...Ah! Ce usurare! Ce bine m-am simtit in acel moment. Asta a fost partea buna a iesirii mele de ieri. Ea a invatat totusi ceva din seara de ieri. Am imbratisat-o si eu, strangand-o si sarutandu-i buzele dulci...fara sa mai comentez nimic referitor la acest moment. Insa eram sigur ca ea simtise bucuria mea si ca a inteles ca e una din placerile mele ca ea sa accepte si bani de la mine fara sa se gandeasca la faptul ca ar fi o intretinuta.

Dupa ce am dus-o la organizatoarea de nunti, m-am grabit sa ajung la ateleier. Am organizat tot ce era de organizat in acea saptamana, si m-am grabit sa sun un amic cu care sa ma consult, si sa regizez surpriza mea.

- Alo, buna Radu...

- O! Salut, Reyn! Ce mai faci, smechere?

- Ai timp, acum sa ne vedem la o cafea?

- Da. Unde ne intalnim?

- Unde ti-e la indemana?

- Hai in centru, la Vulturu Negru...

- Bun, te astept acolo. Eu in zece minute ajung.

Am plecat de la atelier de indata ce am pus receptorul in furca. Nu aveam mult timp, pana sa ma intalnesc cu Mili din nou si s-o duc acasa. M-am intalnit cu Radu la cafeneaua cocheta din centrul orasului. Nu m-a facut sa astept mult. Inca mai tineau cont de vointa mea. Si Radu, la fel ca Stefan anul trecut s-a aratat incantat sa ma ajute. El cunostea toate marfurile din oras, si daca imi doream ceva deosebit intr-un timp record el imi putea face rost. Auzise deja ca ma cumintisem, si chiar s-a distrat putin pe seama mea, insa nu si-a permis sa o duca la ridicol. Renumele meu inca plutea de-asupra celor care ma cunosteau. Amintirea nebuniilor pe care le-am facut inca era vie in capul lor...

Dupa ce am plecat de la cafenea multumit de aranjament, m-am grabit sa-mi intalnesc mireasa, curios de prima intalnire a lor si de impresia ei despre tot ce fac aceste firme de organizare a evenimentelor speciale.

Eu ajunsesem primul in parcarea magazinului si am observat-o apropiindu-se grabita. Stia ca era putin in intarziere. Avea in maini cateva bagaje, si m-am grabit sa i le iau eu si sa le car la masina. Eram curios care au fost primele ei cumparaturi insa nu am intrebat-o. Doar ii spusesem de dimineata ca poate sa-si cumpere ce vrea. Am zambit in timp ce am demarat din parcare. Ea era usor agitata asa ca am intrebat-o nerabdator.

- Cum a fost?

- Stresant dar ma descurc. Joi ne intalnim sa ii spun ce aranjamente florale si ce sa scriem pe invitatie. Nu putem tine secret faptul ca nu avem nasi! Raspunse ea usor dezamagita.