RASARIT DE SOARE

7

Cand, intr-un tarziu, am iesit din baie, am vazut-o in patul meu, care ar fi putut fi al nostru...adormise...Am privit-o o vreme stiind ca poate e ultima oara cand o vad asa linistita...Depinde doar de ea. Depinde doar de puterea ei de a ierta! Daca ea va putea ierta! Daca si ea va considera alcoolul o circumstanta atenuanta, as putea sa scap...insa nu puteam sa-mi permit sa sper. Mili uraste alcoolul! Si Mili este o Scorpioana. Si care este caracteristica principala a unui Scorpion? Am mai spus-o o data. Razbunarea. Ea avea acum motivul. Oh, Doamne Dumnezeule, asa-i ca nu-i adevarat zodiacul? Asa-i ca nu ar trebui sa tin cont de el? Ea nu credea in zodiac...Vai, ce ma fac? Sunt terminat! Asta a fost ultima mea greseala...dintr-un sir lung de greseli...

Apoi mi-a revenit in minte chipul ei resemnat...Ce s-a intamplat cu ea in acel moment horror? De ce nu a ripostat? Intotdeauna imi daduse replicile...De ce nu a facut asta si acum? Chiar atat de tare se teme de oamenii care erau in starea in care eram eu? Oh! acum ea crede ca sunt la fel ca si tatal ei!

Poate totusi mai este o speranta...

M-am strecurat printre asternuturi, pana am ajuns langa ea...Abia ieri ne-am promis amandoi ca nu mai adormim fara sa ne spunem noapte buna, si deja ne-am incalcat promisiunea...Ba nu! Inca nu era tarziu...nu fac nici un rau daca o trezesc pentru o secunda, chiar daca poate nu-si va aminti ca am facut-o, si ii voi spune somn usor...M-am lipit de corpul ei, i-am sarutat fin obrazul, pe jumatate acoperit de parul ei negru, si i-am soptit pretiosul "Somn Usor" la ureche...Eu voi dormi impacat ca nu mi-am incalcat promisiunea. Daca ea va pleca, ii voi spune asta mereu in gand, noaptea, inainte de culcare, ca o rugaciune de seara...

Spre marea mea surprindere, s-a intors spre mine, somnoroasa, iar suvitele ondulate au cazut de pe fata ei frumoasa, si usor incercanata de oboseala, a soptit un "somn usor" abia auzit, apoi si-a lasat mana ei mica pe pieptul meu si a adormit in bratele mele ca pentru a-mi zgandari sufletul...ca pentru a-mi arata ce am pierdut.

Ii simteam trupul lipit de al meu, cu in picior flexat peste al meu, cu capul ei pe umarul meu, si nu am reusit sa adorm atat de repede ca si ea. Clipele fantastice de ieri imi reveneau iar si iar in minte! Nu se poate sa nu mai am parte de ea niciodata!

Am adormit tarziu, cu o mana infasurata in jurul ei sa ma asigur ca nu ma trezesc fara ea.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Am simtit-o miscandu-se in bratele mele, si somnul mi-a fugit instantaneu, aducandu-mi o durere ingrozitoare de cap. Daca pleaca acum si nu se mai intoarce? Daca e ultima oara cand o vad? Inima mea a inceput sa bata cu putere, dar am reusit sa nu ma exteriorizez.

- Unde vrei sa pleci? Am intrebat in soapta, privind-o pe sub gene.

- La baie, si apoi vreau sa lenevesc in pat toata ziua. A raspuns ea simplu.

Oare ce sa deduc din asta? Ca o mai am macar pentru o zi? Nu am indraznit sa aduc vorba despre tot ce s-a intamplat azi noapte. Poate ca a uitat...Hm! Ce prost sunt! Cum sa uite asa ceva! Insa am continuat sa vorbesc ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

- De acord...stam in pat toata ziua...insa eu am nevoie de ceva pentru durere de cap...simt ca-mi plezneste...

- Iti aduc eu, daca ai putina rabdare si imi spui unde sunt medicamentele.

- Multumesc. Intreaba de mama...ea iti va da medicamentele...

A iesit din camera, si m-a lasat singur cu gandurile mele...oare cum se va sfarsi ziua asta? Ce va hotari ea? M-am intins cu mainile sub capul care ma durea ingrozitor! Oh! Coniacul ala mi-a pus capac. Nici ochii nu mi-i puteam tine deschisi. Lumina soarelui imi provoca durere...